Kristina Kuzmic spune povestea sfâșietoare a pierderii de gemeni în avort spontan

Adaptare după Nancy Flanders, LiveAction

Kristina Kuzmic, o vlogeriță din SUA care are peste 500 milioane de vizualizări, a împărtășit recent, într-un video pe Facebook, momentul dramatic al unui avort spontan. În film, ea se adresează mamelor care au avut recent un avort spontan, recunoscându-și sentimentele și asigurându-le că este în regulă firesc să plângi și să jelești.

Era ziua ei naștere, împlinea de 34 de ani, când a intrat în baie și a observat că sângerează. A țipat după soțul ei și povestește că nu va uita niciodată privirea de pe față lui atunci când a intrat în baie și a găsit-o sângerând și plângând. Sunt multe lucruri pe care nu le va uita despre acea zi.

„Nu voi uita niciodată că am pierdut un copil din gemeni și apoi două săptămâni mai târziu, l-am pierdut și pe celălalt”, a spus ea. „Nu voi uita niciodată durerea de atunci, vinovăția, întrebările, prietenii care au alergat să mă ajute si cei care, prin cuvintele lor au încercat să mă facă să accept situația. „Ei bine, cel puțin mai ai doi”, ca și cum acest lucru mi-ar pune capăt sau ar sșterge într-un fel durerea pierderii, dragostea pe care am simțit-o pentru acei bebeluși, în clipa în care am știut că ei cresc înăuntrul meu.
Ea își transmite simpatia altor femei care au suferit avorturi spontane și le asigură transmite că avortul nu este vina lor. Le reamintește că durerea lor este normală și sănătoasă.

Din păcate, așa cum spune Kristina Kuzmic, mulți oameni subestimează durerea pe care o simte femeia după un avort spontan. Mulți oameni nu considerăa a fi o problemă prea mare. De ce? Pentru că; acceptarea avortului la cerere în societatea noastră a dus la ideea că bebelușii din pântece nu sunt ființe umane reale, astfel că gravitatea pierderiiea sarcinii este frecvent diminuată. Dar femeile însărcinate își poartă simt copiii pe care îi poartă și retorica avortului nu poate schimba asta și nici faptul științific că embrionii și fetușii sunt ființe umane. Când îi pierdem, îi jelim. Poate dura mult timp până să se vindece această rană.

„Timpul nu face ca durerea să dispară, dar diminuează durerea”, spune ea. „Timpul Rreduce intensitatea durerii care îți amintește zgomotul scârțâit continuu al de tot ce ai pierdut. Ea Trecerea timpului creează pune o distanță sănătoasă între tine voi și această durere devastatoare, astfel încât să nu trebuiască să continuiați să vă identificați identifici întreaga ta ființăgul sine, întreaga ta poveste, întreaga ta viață cu această pierderie, astfel încât să poți puteți simți o bucurie reală din nou.”.

Pierderea spontană de sarcină este dureroasă. Avortul la cerere este dureros. Multe femei care aleg avortul se simt presate să facă acest lucru și adesea plâng după copii pe care i-au avortat. Adevărul ar trebui să fie evident: copiii sunt ființe umane vrednice de dragostea pe care mamele lor o simt pentru ei. Moartea lor lasă semne pentru totdeauna în inima noastră.