„Îmi visam copiii ba sănătoşi, ba bolnavi… ba în întuneric, de nu puteam să le văd feţele, ba cu lumină puternică, de nici aşa nu desluşeam nimic. Ştiam doar că îi visez pe ei. Simţeam că îşi doresc să trăiască” / Mărturii despre criza de sarcină #45

Dragilor, e prima dată când îmi spun povestea! De fapt, nu e povestea mea, ci a copiilor mei şi a sfântului nostru de suflet, Sfântul Efrem. O să încep prin a spune că inima îmi tresare de fiecare dată când îi vorbesc sfântului. Ori pentru mulţumire, ori pentru ajutor.

Acum, povestea.

Şi uite cum ne-a ajutat când eram la răscruce de drumuri. Eram însărcinată cu gemeni (11 săptămâni), când nişte analize (nu are rost să detaliez) care nu ieşiseră deloc bine ne puneau în situaţia de a alege între a renunţa la inimile ce dădeau să înflorească în mine, sau a le păstra, cu riscul apariţiei unor malformaţii. Atunci, o măicuţă i-a spus mamei mele de Sfântul Efrem. Am început să citesc despre el şi să mă rog lui pentru a ne îndruma pe calea cea dreaptă.

Nu puteam să concep că Dumnezeu m-a înzestrat cu doi copii, pentru ca, la aşa scurt timp de la aflarea minunatei veşti, să îi pierd. Cel puţin asta arătau analizele. Era înainte de Sfintele Paşti. A doua zi de Paşti, urmând să mergem la Cluj, pentru repetarea analizelor şi pentru a discuta cu doi specialişti în problema respectivă. Nu renunţam atât de uşor. Nu. Însă ni se spusese că nu mai există nici un viitor …sau cel puţin nu unul bun, dacă decideam să îi păstrez. În sufletul meu se ducea o imensă lupta. Mama plângea alături de mine, tata nu mai era om, plutea şi nu făcea altceva decât să stea cu capul în pământ.

Soţul nu mai ştia încotro să o apuce şi nu se putea împăca cu ideea de a renunţa la fericirea aceea. Eu încă speram, deşi familia mea era oarecum resemnată. Vă spun sincer, am avut un singur moment în care m-am gândit: „Dacă trebuie să renunţ la ei,  măcar să pot avea alţii”. Cred că a durat preţ de câteva minute acest gând. Apoi mi-am spus că, indiferent ce se va întâmpla, voi păstra sarcina. Dacă Dumnezeu are aşa o cruce de dus, pentru mine înseamnă că o merit şi nu am decât să mă supun.

Toate astea se întâmplau înainte de Sfintele Paşti, care picau de 1 Mai. Am ajuns la Cluj într-un final, unde am repetat analizele respective plus, la cerinţa unei doamne doctor care venise şef de laborator de la Bucureşti la Cluj, încă vreo câteva, de care nu auzisem până atunci. În prima zi, când am ieşit din cabinetul doamnei doctor, nu mi-a rămas decât un gând în minte: „Doamne, facă-se voia ta! Doamne, iartă-mă pe mine, păcătoasa, şi ajută-mă!”.

Doamna doctor ne-a zis aşa: „Dacă analizele vor arăta ca şi acestea cu care veniţi, sunt şanse de 90% să nu îi puteţi păstra”. Pentru ei era atât de simplu! „Sunteţi tineri şi veţi face alţii. Mâine recoltăm din nou, se va trimite la Bucureşti proba pentru analizele de specialitate. Dacă acestea ies cât de cât în limite, poate vă dau voie să păstraţi sarcina”. Îmi sună şi acum în minte: „Vă dau voie”… O uram la acel moment , pentru că nu înţelegea suferinţa mea… a noastră.

Fiind dimineaţă, aveam de aşteptat până după ora 13:00 pentru rezultatele din acea zi. Lângă spital am văzut o bisericuţă şi i-am spus soţului că vreau să intru. Simţeam nevoia să stau acolo până mergeam după rezultate. A intrat alături de mine. Biserica era goală. Am văzut preotul şi un om ce părea a fi de-al bisericii. M-am bucurat, căci voiam să plâng. M-am pus în genunchi şi am izbucnit în plâns. Nu ştiam dacă de frică, de ciudă, sau de neputinţa şi mizeria pe care o simţeam asupra mea. „Doamne, luminează-mă să nu cârtesc împotriva ta… nu am dreptul să judec drumul meu, dat de Tine”. În timp ce îmi făceam mustrări de conştiinţă, preotul a venit către mine şi mi-a spus: „Să ştii că vin aici atât de mulţi oameni necăjiţi, care se roagă pentru cei dragi, aflaţi în suferinţă. Nu plânge, roagă-te pentru cei iubiţi şi Dumnezeu va ajuta”.

Atunci mi-am dat seama cât de slabă sunt. Am scos cartea cu acatistele Sfântului Efrem cel Nou şi am început să citesc plângând şi rugându-mă nu pentru mine, aşa cum zisese preotul. Oamenii se rugau pentru cei aflaţi în suferinţă. Aşa că m-am rugat pentru copiii mei, nenăscuţi încă. Pentru ca Sfântul să facă o minune pentru ei, eu, păcătoasa nu merit. Micuţii mei nu aveau decât câteva săptămâni şi simţeam că îşi doresc să trăiască. M-am rugat mult în acele ore Sfântului Efrem, cerşind o fărâmă din bunătatea lui. Aveam nevoie să aud de la medic că există un strop de speranţă ca ei să fie bine,  sănătoşi.

Am luat în final rezultatele analizelor. Nu erau bune, dar cel puţin valorile nu ne şocau. Doctoriţa a fost rezervată totuşi, spunându-ne ca peste două zile, poate chiar trei, să ne reîntoarcem pentru a vedea ce primim de la Bucureşti. Apoi ea şi şefa de laborator se vor consulta între ele, urmând să ne dea un răspuns. Ei bine, nu mai ştiu dacă am dormit zilele acelea, pentru că îmi visam copiii zi şi noapte. Ba sănătoşi, ba bolnavi… ba în întuneric, de nu puteam să le văd feţele, ba cu lumina puternică, de nici aşa nu desluşeam nimic. Ştiam doar că îi visez pe ei.

A doua seară i-am cerut soţului să mă duc la catedrala din Alba Iulia. Am rămas acolo preţ de o oră, timp în care am făcut în gând, convinsă că Sfântul Efrem mă auzea şi mă va ajuta, promisiunea că, dacă îmi va lăsa copiii să se nască sănătoşi, îi voi numi EFREM şi/sau EFREMIA (încă nu ştiam că avem fetiţă şi băiat).

Ajutorul Sfântului Efrem ne-a întărit credinţa exact pe data de 5 mai, după Paşti, când am primit acordul din partea doamnei doctor să duc sarcina până la final, urmând totuşi un tratament. Acesta nu avea să afecteze copiii.

Am înţeles atunci câteva lucruri. Că trebuie să mă încred în Dumnezeu zi şi noapte, minut şi secundă. Că oamenii ar trebui să se roage pentru cei iubiţi mai mult decât pentru ei înşişi. Că Sfântul nostru de suflet ne-a luat în braţele sale şi nu ne va da drumul niciodată. Că minunile există, dar poate că meritam să ajungem până la marginea prăpastiei şi, înainte de a cădea, să fim salvaţi.

Pe data de 7 noiembrie 2017, copiii mei au împlinit un an. Efrem şi Efremia.

Roxana P., 28 de ani, Alba Iulia
Material preluat cu acceptul autoarei de pe grupul de Facebook Antiparenting

Citește mai multe mărturii despre criza de sarcină


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com.


Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii
sau îndemnând persoanele cunoscute
care au trecut prin criză de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com

Mărturiile se vor publica la FemeiFericite.com sau AvorturiRegretate.ro
Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

DONEAZĂ !

Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenţia ta, dar noi nu putem face asta.
Aşadar, îţi lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmăreşti sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăţi,
informaţiile relevante pentru tine, familia ta şi alegerile tale.
Pentru a ţi le proteja şi păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ţi se pare că informările şi analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viaţa ta
şi se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru şi altora
şi să susţii financiar, după posibilităţi,
continuarea şi profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoştinţă,
Redacţia Stiripentruviata.ro
Ştiri pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie

Subscribe

Subscribe to our e-mail newsletter to receive updates.

, ,


Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.