Gândurile unor părinți a căror fetiță a trăit doar 6 ore: „Viața Ioanei nu se măsoară în ore, ci în iubire, speranță și credință”

251_n-683x500-fam-balinisteanu

Un spital din Marea Britanie a primit acordul judecătorilor britanici de a nu-l mai ţine în viaţă pe Charlie Gard, un bebeluş cu şanse foarte mici de recuperare. Ulterior, CEDO a reconfirmat decizia judecătorilor britanici.

În contextul în care povestea aceasta a făcut înconjurul Globului, un tată din judeţul Iaşi şi-a mărturisit pe Facebook propria poveste despre un copil care i s-a născut pentru a trăi doar o zi.

El încearcă să le reamintească oamenilor că o viaţă umană are o valoare intestimabilă şi un destin propriu în eternitate, oricât de scurtă ar fi. Redăm mai jos postarea lui emoţionantă despre bucuria de a fi părinte şi încrederea că nimic nu este întâmplător – mai cu seamă o viaţă omenească.

Ieri am vrut să scriu câteva rânduri, dar nu am putut. Am primit însă câteva mesaje și am regăsit altele pe facebook, la oameni care și-au adus aminte.

Acum un an (pe 27 iunie) se năștea Ioana, cea de-a treia fetiță a noastră. Tot în aceași zi, Dumnezeu a hotărât ca Ioana să meargă lângă El, cred eu într-un cor de îngerași.

Derulând timpul mai în urmă, la prima investigație medicală din timpul sarcinii, îmi amintesc de momentul în care am aflat că Ioana are o formă rară de malformație (acranie) incompatibilă cu viața și tot atunci soția a primit recomandarea rece și hotărâtă a medicului ginecolog: „Faceți avort! Nu are rost să vă chinuiți! Oricum nu poate supraviețui!”.

Am refuzat ideea avortului, iar doamna doctor (Dumnezeu să o lumineze!) a refuzat să țină sarcina sub observație.

Dar povestea Ioanei nu este una tristă!

Ioana a trăit 9 luni de zile în pântecele mămicii sale. A fost un timp minunat în care ne-am gândit la Ioana, la noi, la fetițele noastre, la Dumnezeu, la viața noastră și la scopul ei. Ioana a schimbat multe lucruri în tot acest timp. Ioana a lăsat un semn în adâncul sufletului fiecărui om care a cunoscut-o. Am putea probabil să scriem o carte întreagă despre emoțiile și efectele pe care Ioana le-a produs în cei din jurul ei.

Acum un an Ioana s-a născut și a trăit 6 ore, aici cu noi. În acest timp am botezat-o și ne-am pregătit pentru a ne despărți de creștinește. Ioana nu a murit ci a plecat la Tăticul ei Cel adevărat. Viața Ioanei nu se măsoară însă în ore ci în iubire, speranță și credință. Fiecareclipă din viața Ioanei a însemnat ceva. La fel ca orice secundă din viața noastră sau a copiilor noștri.

Nu am vrut să scriu aceste rânduri pentru noi. Noi oricum ne gândim la ea. Alexandra și Iunia vorbesc mereu despre ea pomenindu-o ca „surioara noastă îngeraș” .

Am scris aceste rânduri în ideea că poate cineva are ispita de a considera că o viață nu merită trăită. Că poate mai bine omori un copil decât să-l chinui sau să te chinui. Ca dacă are o problemă e mai puțin copil ș.a.
Orice secundă din viața cuiva are un impact extraordinar în sufletele celor din jur.

Omul nu se naște pentru a fi fericit. Omul își cumpără fericirea și o cumpără numai cu prețul suferinței. Aici nu e vorba de nici o nedreptate.

F.M. Dostoievski

 

, , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns