avort

Fiecare viață este un dar. O alegere teribilă: Dilema avortului


de Cat Clark , Feminists for Life, 4 martie 2011, pp. 38-39

Pearl S. Buck, renumita autoare a romanului „Pământ bun”, credea că povestea femeilor merită să fie repetată. În colecția ei de eseuri feministe din 1941, “Despre bărbați și femei”, ea scria:

“Adevărul nu a fost niciodată spus despre rolul femeilor în istorie: că oriunde a mers bărbatul, acolo a mers și femeia, și ceea ce el a făcut, și ea a făcut așișderea. Femeile sunt ignorante în ceea ce privește propriul lor trecut și sunt ignorante în ceea ce privește importanța lor în trecut. De curiozitate, acum câteva luni am întrebat la întâmplare pe mai multe femei cunoscute mie dacă au auzit de Elizabeth Cady Stanton. Numai una auzise de numele ei și nu-și amintea nimic mai mult despre ea. Și totuși, numai cu o generație în urmă, Elizabeth Cady Stanton era numită cea mai importantă femeie din SUA și chiar, de către unii, cea mai importantă din lume…

Dacă scopul educației este să-i lumineze pe bărbați și pe femei unii despre alții, atunci desigur că istoria trebuie să fie predată respectând adevărul despre ambele grupuri și rescrisa respectând acest adevăr.”

Mulți o cunosc pe Pearl S. Buck în calitatea sa de autoare a unor cărți bine vândute și premiate, mai ales romane. Autoare a mai bine de șaptezeci de cărți care abordează diferite genuri literare, Buck a fost una dintre cele mai populare romanciere ale secolului XX. Ea a fost prima femeie care a câștigat atât Premiul Pulitzer cât și Premiul Nobel pentru literatură și numai una dintre cele două femei care au câștigat Premiul Nobel. Ea a deschis orizonturi noi în opera de ficțiune americană, mai ales în ceea ce privește reprezentarea plină de înțelegere și de onestitate a oamenilor, culturii și societăților din Asia.

Alții o cunosc pe Pearl S. Buck datorită activității ei pe plan umanitar și pentru promovarea armoniei între diverse tradiții culturale și rase. Deoarece ea credea că “testul unei civilizații este modul în care se îngrijește de membrii ei neajutorați”, Buck a înființat mai multe organizații devotate îmbunatățirii calității vieții și șanselor oferite copiilor – mai ales refugiaților și celor alungați de foame și război, orfanilor și copiilor sărăciți, celor cu dizabilități și celor bolnavi – ca și altor oameni marginalizați și dezavantajați. Una dintre organizațiile înființată de ea, “Casa Bine ați venit”, a fost prima agenție internațională de adopțiuni între rase diferite.

Buck a activat cu devotament în favoarea drepturilor civile, a fost membră pe viață a NAACP și a făcut parte din consiliul de conducere al Ligii Naționale Urbane; a fost una dintre membrii activi ai consiliului de administrație al Universității Howard. A fost o avocată pasionată în favoarea drepturilor emigranților din Asia, a publicat revista Asia și a înființat Asociația Est și Vest. A fost pacifistă și și-a exprimat pe față poziția în favoarea dezarmării, fiind de asemenea membră a Ligii Internaționale a Femeilor pentru Pace și Libertate.

Puțini ar mai recunoaște astăzi în Pearl S. Buck, care a fost mama a opt copii, figură publică independentă și lider între femei, o feministă pentru viață. “Faceți presiuni continui pentru egalitatea umană, nu numai pentru voi, dar și pentru toate acele grupuri cărora nu li se acordă egalitate”, a spus ea studenților de la Universitatea Howard în discursul de sfârșit de an, în 1942. Eforturile neobosite ale lui Buck în calitatea ei de luptătoare pentru cei aflați nevoi au fost depuse atât în favoarea femeilor, cât și a copiilor lor nenăscuți.

Deși ea nu înclină să adopte eticheta de “feministă”, Buck a sprijinit energic Amendamentul pentru Drepturi Egale, într-o perioadă când majoritatea grupurilor organizate de femei se opuneau acestuia. În calitatea ei de scriitoare, ea a adus la lumina experiențele femeilor din alte civilizații, în calitatea ei de pacifistă a criticat efectele devastatoare ale războiului asupra femeilor, și, în calitatea ei de purtător de cuvânt al copiilor, a dovedit o preocupare deosebită pentru tinerele fete, care, adesea, se numărau printre cei mai vulnerabili membri ai societății.

Credința de nezdruncinat a lui Pearl Buck în demnitatea egală și în valoarea tuturor ființelor omenești și hotărârea ei de a sprijini și ajuta pe cei mai vulnerabili membri ai oricărei societăți i-au servit drept inspirație și în adoptarea unei atitudini pentru viață.

Eseul care urmează, “Fiecare viață este un dar”, a fost scris către sfârșitul vieții ei, drept prefață la cartea din 1968 a lui Robert E. Cooke, O alegere teribilă: Dilema avortului.
Fiecare viață este un dar

Nota editorului: Limbajul și cuvintele folosite pentru a descrie în mod respectuos persoanele cu dizabilități s-au schimbat din 1968, când s-a publicat acest eseu.

În calitate de mama a unui copil întârziat mental din cauza fenilketonuriei, pot să mă întreb pe mine însumi, în acest moment de reflecție, dacă aș fi preferat ca ea să nu se fi născut. Nu, lăsați-mă să pun întrebarea complet. Dacă ar fi fost posibil ca eu să știu dinainte că viața ei va fi handicapată, aș fi dorit oare să fac un avort?

Acum, având experiența completă a durerii și disperării trăite, răspunsul este “NU, n-aș fi făcut-o.” Chiar cunoscând totul în totalitate, aș fi ales viața și aceasta din două motive: în primul rând, mă tem de puterea de a alege între moarte și viață, aflată în mâinile omului; nu văd nicio ființă omenească căreia i-aș încredința o asemenea putere – nici mie, nici altcuiva, oricine ar fi el.

Înțelepciunea omenească, integritatea omenească, nu sunt suficient de mari pentru asta. Deoarece fătul este o ființă deja vie și aflată într-un proces de dezvoltare, a-l omorî înseamnă să alegi moartea mai presus de viață. În care moment ar trebui să permitem această alegere? Pentru mine, răspunsul este – nici unul, odată ce viață a început.

În nici un moment, repet, fie atunci când viața începe sau viața se termină, pentru că noi, care suntem ființe omenești nu putem, pentru propria noastră siguranță, să avem permisiunea de a alege moartea, deoarece viața este singurul lucru pe care îl cunoaștem. Dincolo de viață este numai credința, dar nu cunoașterea. Acolo unde nu există cunoaștere decât despre viață, hotărârea privind moartea este un lucru periculos pentru rasa umană.

Odată stabilit acest principiu, am să trec la al doilea motiv pentru care resping avortul, în propriul meu caz. Viața copilului meu nu a fost lipsită de semnificație. Într-adevăr, ea a adus mângâiere și ajutor practic multor oameni care sunt părinți ai unor copii întârziați mental sau care sunt ei înșiși handicapați.

Este adevărat, ea a făcut acest lucru prin intermediul meu, și totuși, fără ea, nu aș fi avut mijloacele necesare ca să învăț cum să accept această durere inevitabilă și cum să fac ca aceasta acceptare să fie de folos altora.

Aș fi eu atât de lipsită de inimă să spun că, din acest motiv, a meritat că acest copil al meu să se fi născut întârziat? Desigur că nu, dar vreau să spun că, deși a fost grav întârziată, viața ei a avut semnificație și valoare.

Toate acestea pot fi rezumate, poate, spunând că, în această lume, unde cruzimea predomină în atâtea aspecte ale vieții noastre, eu nu aș adăuga povara alegerii de a omorî mai degrabă decât de a lăsa în viață.

Un copil întârziat, o persoană handicapată, aduce propriul lui dar vieții, chiar și în viețile ființelor omenești normale. Acest dar cuprinde învățarea lecțiilor de răbdare, înțelegere și milă, lecții pe care noi toți avem nevoie să le primim și să le punem în practică unul față de altul, indiferent de ceea ce suntem fiecare.

Pentru acest dar primit de mine din partea unui copil neajutorat, îmi exprim recunoștința.

Sursă:

http://www.feministsforlife.org – Ca și Susan B. Anthony și celelalte feministe americane de la începuturile acestei mișcări, feministele pentru viața de astăzi își imaginează o lume mai bună, unde nicio femeie nu va fi împinsă de disperare la avort.

Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citițaici textul proiectului.

Susțineți acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziție publică în această privință.


Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugați să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă ați trecut printr-o situație similară cu cele prezentate până acum și puteți da mărturie despre acest fapt scrieți-ne pe aceeași adresă.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *