homosexualitateviaţa de familie

Drepturile copilului pe altarul corectitudinii (sic!) politice

Radu Baltasiu
(să ne înțelegem, nu avem nimic cu homosexualii. Fiecare este după puterile sale. Se știe, o serie de mari personalități ale culturii universale au ales această cale. Problema pe care o punem este ruptura dintre majoritate și mecanismul politic într-o țară pivot a democrației, culturii și uniunii europene: Franța, cu implicații concrete asupra viitorului născut în leagănul umanității –  familia).

Politica, modernitatea au pierdut pe drum viitorul, par să ne arate manifestanții din Paris, care militează pentru drepturile în familie ale copilului. În familia alcătuită din însoțiți, soț și soție.

O curioasă „familiefobie” se dezvoltă în structurile superioare de putere, unde, o minoritate dominantă impune legea, chiar în cele mai așezate dintre societăți.

Sunt câteva lucruri de luat în seamă, ultimul, cu adevărat tulburător, privind scala manipulării sociale într-unul din centrele civilizației moderne: Franța.


1. Pentru a treia oară în ultimele șase luni*, sute de mii de francezi au ieșit pe străzile Parisului pentru a striga să-i audă politica Franței și a lumii: „L’enfant este oublié” („Copilul este uitat”).


2. Numărul francezilor care susțin cauza familiei este de aproape 10 ori mai mare decât numărul acelora care înțeleg prin familie cuplajul între persoane de același sex. Zilele trecute, 21 aprilie, conform organizatorilor, 270 000 de francezi au ieșit în stradă pentru familie. Contra lor: 3500, după estimările BBC, 15000 după propriile estimări („contra”, adică cei care susțin căsătoriile între homosexuali și adopțiile copiilor pentru acestea). În ianuarie 2013, 800 mii de francezi au ieșit în stradă pentru susținerea familiei și copilului.


3. Și totuși, președintele Franței și Senatul Franței susțin căsătoria între homosexuali.


4. Explicația indusă ar fi că 56% dintre francezi susțin, ceea ce, elegant, Le Nouvelle Observateur din 12 ianuarie 2013 numește „l’ouverture de droits aux couples homosexuels … au mariage” („accesul cuplurilor de homosexuali la mariaj”)


5. Interesant este că minoritatea din societate care a inițiat proiectul de lege are majoritate parlamentară și deține, totodată,  controlul asupra etichetelor: susținătorii pro-familie sunt etichetați drept fasciști, „de dreapta” etc.


6. De fiecare dată am constatat că estimările oficialităților franceze au fost de câteva ori mai mici decât cifra reală a manifestanților. Se mai întâmplă. Guvernului socialist nu-i convin manifestațiile. Dar e interesant de remarcat că se pretinde, implicit, fundamentarea forțării opiniei publice prin sondajul … opiniei publice de mai sus. Toate ar fi fost acceptabile, lucrurile pe dos sunt specifice societăților aflate la sfârșit de ciclu istoric, dacă sondajul ar fi fost reprezentativ. Sondajul în baza căreia se încearcă acreditarea faptului că majoritatea francezilor susțin căsătoriile între persoanele de același sex nu este reprezentativ, fiind unul pe cote. Nu se pot emite idei cu greutate de sentință națională pornind de la un eșantion pe cote. Lansarea pretenței de reprezentativitate națională în spațiul public francez și european a unui asemenea studiu nu poate fi decât un exercițiu manipulativ. Pentru a fi reprezentativ la scară națională, un sondaj trebuie să fie probabilist, unde fiecare respondent are șanse egale de a fi cuprins în eșantion și intervievat. În sondajul pe cote selecția populației în eșantion se face după criterii stabilite de cercetător, în ultimul rând, de comanditar (ideal ar fi în acord cu acesta). Având în vedere importanța crucială a familiei, scena unde se joacă această tensiune – Franța, rolul Franței în cultura Europei, importanța ei economică, geopolitică și istorică, această manipulare uriașă este o premieră de rău augur pentru Uniunea Europeană, pentru starea de sănătate morală a Franței și a Uniunii.

Aici scrie negru pe alb: sondajul nu este reprezentativ statistic


Desigur, familia se află într-un grave impasse în Franța, nu atât din motive materiale, ca în România, cât prin părăsirea ei de către elita politică. Viața de familie nu mai este o practică în politica franceză de ceva vreme. Actualul președinte al Franței a trăit cu Segolene Royal, cu care are patru copiii. Nu au fost căsătoriți. Dupa Segolene, președintele a mai făcut un copil cu Anne Hidlago, prim adjunct al primarului Parisului. La rândul ei, Segolene Royal a trecut de la F. Hollande la actualul prim-ministru, Ayrault. La rândul său, după episodul cu Anne Hidalgo, președintele a început o aventură cu jurnalista Valerie Trierweiler, pe atunci măritată, astăzi „parteneră” a președintelui.

Francois Hollande este președintele cu cea mai slabă popularitate din istoria celei de-a cincea Republici (din 1958) – The Economist, 6 aprilie 2013. Totodată, Franța înregistrează unul dintre cele mai serioase decalaje din istoria relațiilor sale cu Germania: valoarea exporturilor sale nu sunt nici 40% din cele ale Germaniei (The Economist, 12 nov. 2011). Din 2005 Franța trăiește … pe datorie (The Economist, 4 feb. 2012). Și cu ce se ocupă clasa politică franceză? …

Cu o economie în blocaj, cu un guvern prins în scandaluri de evaziune fiscală (CNN, 11 apr. 2013), președintele Hollande, clasa politică franceză,  își permit luxul de a înstrăina o energie națională esențială: familia. În felul acesta, într-adevăr, se pavează drumul către revoluții. Deși, ne putem întreba: mai are această civilizație puterea să schimbe cursul coliziunii cu firea?

*Circa 100 de mii de francezi au ieșit în stradă pentru a manifesta împotriva legalizării căsătoriilor dintre homosexuali în noiembrie 2012, circa 800 mii în ianuarie și aproape 400 mii în aprilie 2013. vezi BBC, 13 ian 2013, „Mass Paris rally against gay marriage in France”, http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-21004322, BBC, 21 apr. 2013, „France gay marriage: Opponents hold last-ditch rally”, http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-22243504

Le Nouvele Observateur, 12 ian. 2012, „Les Français et les droits des couples homsexuels”,

The Economist, 6 apr. 2013, „France’s beleaguered president. Down and out in Paris…”, http://www.economist.com/news/leaders/21575758-fran%C3%A7ois-hollande-can-still-resuscitate-his-presidencybut-he-must-tell-french-truth-down

The Economist, 12 nov. 2011, „Europe’s big two. The Nico and Angela show. Is Europe run by France and Germany, or by Germany alone?”, http://www.economist.com/node/21536868

The Economist, 4 feb. 2012, „France’s presidential election. Hey, big spender …”, http://www.economist.com/node/21546015

CNN, 11 apr. 2013, „Hollande fights back in tax evasion scandal”, http://edition.cnn.com/2013/04/11/opinion/opinion-poirier-french-tax-evasion-scandal



Trimite comentarii prin formularul din subsolul paginii. Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *