Dragi bărbaţi singuri: este momentul să vă maturizaţi

single

http://www.freedigitalphotos.net

de  Matt Walsh

Dragi bărbaţi singuri,

De curând, am stat de vorbă cu un prieten. Este cam de o vârstă cu mine, este singur şi pot spune că este un tip în regulă. Nu ne-am văzut de ceva timp şi, ca atare, l-am întrebat cum mai stă cu viaţa sentimentală. Mi-a spus că „iese” cu cineva.

„Cum adică?” l-am întrebat.

„Păi, am ieşit împreună de câteva ori. E o tipă super.”

„Deci, vă întâlniţi? Sunteţi împreună?”

“Nu. Nu chiar. Doar ieşim. Stăm de vorbă.”

“Da, asta înţeleg. Vorbeşti cu ea la telefon? Vă vedeţi des?”

“Nu, mai mult ne trimitem SMS-uri. Ne-am văzut de câteva ori de când am început să ieşim împreună.”

„Deci, doar ce v-aţi cunoscut?”

„Nu, o ştiu mai de mult, dar am ieşit împreună doar de câteva ori.”

„N-ai mai ieşit cu ea înainte?”

“Ba da, dar vreau să zic de când am început … de când… mă rog… în fine.”

N-am mai continuat discuţia, am lăsat-o aşa cum a rămas, în totală confuzie, aşa cum este totul în ziua de azi. Toată lumea este confuză. Dacă eşti singur, eşti automat într-o situaţie confuză. Toată lumea este atât de confuză încât nici nu mai ştie ce cuvinte să folosească cu privire la relaţii. Acum un timp publicaţia USA Today a făcut un studiu referitor la persoanele singure, în urma căruia s-a descoperit un fenomen care se manifestă de mai mulţi ani: nimeni nu are habar de ceea ce se petrece în propria viaţă sentimentală. Aproape 70% dintre respondenţi nu ştiu dacă atunci când ies în oraş cu cineva este vorba sau nu de o întâlnire.

Presupun că asta se întâmplă pentru că majoritatea sunt prea ocupaţi „să iasă cu cineva.”

Ce-i asta, oameni buni? Câţi ani aveţi?

Acum mai multe generaţii, îi făceai curte unei fete, mai recent îţi dădeai întâlnire cu o fată, acum se zice că ieşiţi împreună. Uneori chiar şi ieşitul împreună sună a prea mare responsabilitate, aşa că „vorbim” pare mai potrivit. Dacă şi vorbitul e prea serios, poate că o să începem să auzim că ne „intersectăm”. Este un termen pe care l-am inventat acum şi care are sensul că te afli în aceeaşi zonă cu prietena ta, dar acest sens nu este suficient de profund încât să sugereze că vă aflaţi în acelaşi loc împreună, în mod intenţionat.

De când au început bărbaţii să se teamă de responsabilitate, să se teamă să preia controlul, să spună ceea ce doresc, să facă planuri pe termen lung, să stabilească o direcţie, să insiste, să vorbească despre viitor?

Involuăm la nivelul unor primate prin faptul că ne pierdem capacitatea de a vorbi despre propriul nostru comportament în cuvinte şi propoziţii. La momentul actual, dacă insişti să vorbeşti cu bărbaţii din America despre întâlnirile cu femeile, în majoritatea cazurilor, discuţia se reduce la mormăieli şi dat din umeri şi la expresii de genul „în fine” şi „mă rog”. La fel se întâmplă şi dacă îi întrebi despre modul în care se „intersectează” cu femeile. Sau despre modul în care „în fine”, pentru că … „mă rog” … „în fine”.

„Ieşitul în oraş” se referă la relaţia cu prietenii cu care ieşim la bere. Asta vreţi? Vreţi de la o femeie frumoasă să fie un prieten cu care ieşiţi la bere? Sau aţi prefera mai degrabă să existe o diferenţă între relaţia cu ea şi relaţia cu prietenul Steve?

Ştiu că o să-mi spuneţi că există o diferenţă clară deoarece „pe fată ai agăţat-o, pe Steve nu”, dar şi asta este o problemă. Şi apropo de asta, hai să o lăsam mai moale cu „agăţatul”. Sună cam adolescentin!

Este penibil ca un bărbat adult să folosească exprimări vagi, care denotă timiditate, specifice liceenilor.

Domnilor, este momentul să terminăm cu prostiile. Este momentul să ne purtăm ca nişte oameni în toată firea. Este momentul să fim bărbaţi. Ştiu că multă lume se poate simţi ofensată, dar, pe bune, băieţi, hai să ne maturizăm.

Serios, nu sunt naiv. Acum sunt căsătorit, dar a existat o vreme când mă aflam şi eu în zona aceasta neclară, nedefinită a lui „a avea sau a nu avea o întâlnire.” Nu mi-a plăcut niciodată, pentru că nimănui nu-i place. Nu m-am simţit bine, pentru că nimeni nu se simte bine. Dar această situaţie era parţial cauzată şi de mine. Eram un bărbat-băiat timorat, căruia îi era teamă să îşi asume responsabilităţi, îi era teamă de singurătate, îi era teamă să fie refuzat, îi era teamă de viitor, îi era teamă să nu fie trădat, îi era teamă să fie iubit. Pur şi simplu îmi era teamă. Îmi era teamă de orice.

Apoi, la un moment dat, am întâlnit-o pe Alissa. Ea căuta un bărbat adult şi nu mai avea chef de jocuri. Amândoi eram sătui de jocuri. Aşa că ştiţi ce am făcut la începutul relaţiei noastre?

Am stabilit care era situaţia.

Am stabilit către ce mergea această relaţie.

Am fost deschişi unul faţă de celălalt.

Am vorbit despre viitor.

Am folosit cuvinte precum „căsătorie”.

Am fost clari şi precişi şi am urmat direcţia pe care o stabilisem. Aveam ambiţii legate de relaţia noastră. Ambiţii. Adică, aveam o idee generală cu privire la ceea ce făceam şi la motivul pentru care făceam acest lucru. Vă vine să credeţi? Mă aflam în această relaţie pentru un motiv. Voiam ca această relaţie să ajungă undeva.

Înainte mă lăsasem purtat de val, fără nicio direcţie, într-un ocean de intenţii neclare şi de jumătăţi de măsură, până când m-am maturizat şi mi-am dat seama că viaţa sentimentală nu este un joc şi că majoritatea femeilor nu sunt nişte piţipoance stupide. Femeile caută bărbaţi care ştiu ceea ce vor şi cărora nu le este teamă să spună ceea ce vor. Şi dacă nu caută asta, atunci nu merită să îţi consumi energia cu ele. E momentul să îţi vezi de treabă! Dacă vor să se creadă în clasa a zecea, atunci este mai bine să îşi consume fantezia cu altcineva.

Cu Alissa, lucrurile au fost destul de clare de la bun început. Aveam o relaţie. O relaţie reală. După doar câteva luni, am cerut-o în căsătorie. Unii aşteaptă mai mult şi asta nu este ceva rău. Fiecare are propriul său ritm. Dar, vă rog să mă credeţi, în ciuda la ceea ce se spune, nu ai nevoie de o mie de ani ca să te decizi.

Înainte să mă căsătoresc, am avut mai multe „relaţii” care nu au dus nicăieri. Unele s-au terminat în câteva luni, altele au durat mai mult. Dar toate au eşuat din motive care se puteau observa din primele cinci minute.

Da, ştiu. Vina pentru dezastruoasa atitudine modernă legată de relaţii (sau în fine) nu aparţine în totalitate bărbaţilor. Dar, în acelaşi timp, vina nu poate fi împărţită exact. Tot ce ţine de voi, tipilor, este să vă reveniţi şi să preluaţi controlul.

Adevărul neplăcut este următorul: dacă „nu sunteţi pregătiţi pentru ceva serios”, mai bine lăsaţi doamnele în pace până când vă simţiţi pregătiţi. Nu poţi să ieşi cu o femeie şi să faci sex (să o „agăţi” cum ar zice elevii când stau de vorbă în pauză, în timp ce îşi mănâncă pachetul) şi apoi să îi spui că „nu eşti pregătit pentru ceva serios”. E prea târziu, prietene. Sexul este ceva serios.

Vă puteţi închipui un pilot de avion care să scoată pe gură genul ăsta de aberaţii?

„Atenţie, stimaţi pasageri! Vă vorbeşte căpitanul. Nu vreau să sune ciudat sau … în fine … dar, drept să spun, acum nu prea m-aş băga să fiu căpitanul. Adică … ştiu, am dus un avion plin cu oameni la o înălţime de 32.000 de picioare, ne deplasăm cu viteză de croazieră de 600 de mile pe oră, dar … cum să zic… n-aş vrea să credeţi că este ceva oficial. Vieţile dumneavoastră sunt în mâinile mele, dar nu e cazul să o luaţi prea în serios. De fapt, treaba e că eu am să mă cam cărăbănesc. Am paraşută. Dumneavoastră nu aveţi, dar asta nu este problema mea. Eu mi-am atins scopul. Deci, cam asta ar fi. La revedere! Vă urez prăbuşire plăcută!”

Şi ca analogia să fie cât mai apropiată de realitate, căpitanul transmite acest mesaj prin SMS, pentru că nu are curajul să le vorbească direct pasagerilor.

Dacă sunteţi adulţi, fiţi serioşi. Ce mai aşteptaţi? Sunteţi oameni în toată firea. Trebuie să mergeţi înainte. S-a terminat cu şovăiala. Dacă nu sunteţi pregătiţi să luaţi dragostea în serios, nu este nicio problemă, dar între timp trebuie să staţi deoparte. Nu contează ce fac, spun sau cred alţii; nu contează ce ne spunem în sinea noastră; nu contează ce ne învaţă societatea, relaţiile sentimentale sunt întotdeauna ceva serios. Indiferent de modul în care te referi o relaţie – că ieşi, vorbeşti sau te întâlneşti cu cineva – este în joc inima unei femei. Asta înseamnă că ai o responsabilitate, nu? Ai o datorie ca om, ca adult, ca bărbat.

Ea îşi asumă riscul de a fi rănită. Trebuie să respecţi acest lucru şi să îi oferi protecţie. Şi dacă nu te interesează decât sexul şi tot ceea ce urmăreşti este să câştigi încă un trofeu pe care să ţi-l atârni pe perete în garsonieră, trebuie să o aperi de tine, pentru că nu vei fi decât o sursă de dezamăgire şi haos pentru ea.

Realitatea este că te lipseşti de dragoste şi de multe bucurii când îţi petreci ani din viaţă pendulând între o întâlnire stupidă şi alta. O spun din experienţă.

Dacă ieşi cu o femeie şi simţi că te-ai putea implica, spune-i. Dă-i telefon. Invit-o în oraş. Spune-i „Aş vrea să te invit în oraş”, fără nicio ambiguitate. Stabileşte tu cum se va desfăşura întâlnirea. Femeile doresc ca tu să ai iniţiativa. Uită de comicăria cu „Ce-ai vrea să faci astă seară?” Preia controlul. Ia-o de acasă la 7. Plăteşte masa. Discută cu ea. Du-o la minigolf sau în altă parte. Du-o undeva. Deschide-i uşile. Opreşte-ţi telefonul. Fii deschis cu ea. Povesteşte-i despre ideile, visele, temerile tale. Străduieşte-te să o cunoşti. Insistă. Insistă. Implică-te, oricât de mult te sperie sau oricât de nesigur ţi se pare totul. Asumaţi-vă riscuri, domnilor. Lăsaţi garda jos. Fiţi hotărâţi. Faceţi-vă plăcuţi. Fiţi bărbaţi.

Când te duci la un interviu pentru un job, nu îi spui angajatorului că nu eşti sigur dacă doreşti postul respectiv şi nici nu vrei să vorbeşti despre el pentru că te sperie şi te doare stomacul numai când te gândeşti. Dacă nu faci asta, nu te comporta aşa nici când te duci la o întâlnire sau când ieşi cu o femeie sau vorbeşti cu o femeie sau în fine …

Odinioară, acest proces se numea să curtezi o femeie. Semăna mult cu o întâlnire, dar totul era mai clar şi exista mai puţin loc pentru confuzie. Poate ar trebui să revenim la această strategie.

Ajunge cu ieşitul şi cu agăţatul. Suntem bărbaţi în toată firea. Ele sunt femei în toată firea. Şi ele şi noi merităm mai mult.

Traducere: Aurora Conrad

foto: http://www.freedigitalphotos.net

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

, , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns