bioetică

Dr. Vasile Astărăstoae: Clonarea umană

de dr. Vasile Astărăstoae, Facebook

Anunţul din februarie 1997 potrivit căruia s-a reuşit clonarea unei oi (“Dolly”), prin folosirea unei celule non-embrionare a unei oi adulte, a reprezentat cel mai edificator exemplu a modului în care o descoperire ştiinţifică devine o problemă publică. Atunci diferiţi comentatori, oameni de ştiinţă, teologi, medici, avocaţi, crainici radio-TV, ziarişti au răspuns la această noutate, majoritatea lor condamnând posibilitatea clonării umane, considerând-o inacceptabila şi neetică.

Clonarea este procesul de creare a unei copii identice şi se referă la copii ale fragmentelor de ADN (clonare moleculară), ale celulelor (clonare celulară) sau ale organismelor.

Astăzi, îngrijorările legate de clonarea umana se bazează pe evaluări legate de influenţa genetică şi de natura individului, care ar putea fi produs prin clonare. Există temerea potrivit căreia clona nu este un “individ”, ci o “copie la indigo” a cuiva. În realitate, o clonă nu este o “copie la indigo”, ci mai degrabă un frate geamăn de vârstă mai mică. Aşa o clonă va fi o persoană distinctă de geamănul ei non-contemporan.

În încercarea de a explica de ce oamenii au “o oroare instinctivă” de perspectiva clonării, James Wilson scria: “Există un sentiment natural ce este ofensat de imaginea mentală a copiilor identici produşi într-o fabrică biologică”. Jean Elshtain citează un scenariu de coşmar, ce imaginează un viitor populat de “o veritabilă armată a lui Hitler, fundamentalişti nemiloşi ce se autoreproduc până când vor termina ceea ce Hitler nu a reuşit: să ne anihileze.

Problemele etice au o importanţă imensă în dezbaterile legate de clonare, ele nu iau în calcul o posibilă eşuare a tehnologiei clonării, ci mai ales consecinţele ei dacă ar avea succes.

Oponenţii clonării cred că astfel de indivizi ar fi o greşeală din punct de vedere moral. Această incorectitudine morală include refuzul a ceea ce Joel Feinberg a numit “dreptul la un viitor deschis”.

Un copil poate fi constant comparat cu adultul de la care s-a prelevat celula de clonare şi, astfel, ar fi stresat cu aşteptări exagerate, opresive. Chiar şi mai rău, “părinţii” ar putea limita oportunităţile copilului în creştere şi dezvoltare: unui copil clonat după un jucător de baschet i-ar putea fi refuzate oportunităţile de educaţie, care nu ar corespunde unei cariere baschetbalistice. În cele din urmă, privind conduita sau atitudinea, un copil ar putea fi stresat de gândul că el este o copie şi nu un “original”. Sentimentul copilului de autoapreciere, individualitate sau demnitate va fi astfel greu de susţinut. Individul – clonă trebuie să ştie mult mai multe despre ceea ce va deveni. Deoarece cunoştinţele noastre legate de efectele mediului asupra dezvoltării individului sunt incomplete, clona va avea sigur unele surprize de-a lungul vieţii.

Adepţii clonării o văd ca parte a tehnologii de vârf, o altă cale de a furniza unui cuplu un copil biologic (natural) pe care altfel nu l-ar fi putut avea. Cum alte tehnologii cu acest scop sunt acceptate, ar trebuie să fie acceptată şi clonarea. În raportul comisiei ELSI către Preşedintele SUA, au fost prezentate câteva situaţii în care persoana ar putea apela la clonare.

În unul dintre scenarii, un soţ şi o soţie, care doresc să aibe un copil, poartă ambii gene recesive letale. Decât un risc de 25% de a concepe un copil, care ar putea avea o viaţă scurtă şi dureroasă, cuplul poate lua în consideraţie următoarele alternative: să renunţe la creşterea unui copil; să adopte un copil; să folosească diagnosticul prenatal şi avortul selectiv; să folosească un donor de gameţi fără trăsături recesive; să folosească celulele unuia dintre parteneri în încercarea de a clona un copil. Pentru a evita donorii de gameţi şi avortul selectiv, şi pentru a menţine totuşi o legătură genetică cu copilul, ei ar putea opta pentru clonare.

În alt scenariu, părinţii unui copil bolnav în stadiu terminal sunt informaţi că doar un transplant medular osos ar putea salva viaţa copilului lor. Fără un alt donor disponibil, părinţii ar putea încerca să cloneze o fiinţă umană din celulele copilului aflat pe moarte. Dacă acest lucru este posibil, copilul rezultat va fi un donator perfect pentru transplantul medular osos şi va putea fi folosit ca donator fără riscuri sau disconforturi semnificative. Rezultatul final va fi existenţa a doi copii sănătoşi, iubiţi de părinţii lor, care se întâmplă să fie gemeni de vârste diferite.

Cei mai mulţi critici spun că potenţialii beneficiari ai acestei tehnologii sunt oamenii, care-şi vor privi proprii copii nu ca pe nişte fiinţe originale, ci ca pe nişte “produse”, ei recurgând la clonare din dorinţa de a-şi exercita influenţa asupra “tipului” de copil pe care îl vor produce. Să luăm în considerare un argument central, care a fost adus împotriva clonării, şi anume acela că subminează structura familiei prin realizarea unor identităţi şi genealogii neclare. Relaţia dintre un adult şi copilul-clonă poate fi descrisă ca şi cea dintre un părinte şi progenitura lui. Clona, din acest punct de vedere, are un singur părinte biologic. Din punct de vedere al geneticienilor, clona este un geamăn, deci clona este mai degrabă un frate geamăn întârziat. Clona, din acest punct de vedere, are aceiaşi părinţi ca şi persoana după care a fost clonată. Este atunci clona o progenitură sau un frate geamăn? Are clona unul sau doi părinţi biologici?

Semnificaţia morală a acestor ambiguităţi rezultă din faptul că în multe societăţi originea (genealogia) impune responsabilităţi. În mod normal părintele, şi nu fratele geamăn, este responsabil pentru copil. Dacă niciunul nu este părinte cu certitudine, cine este responsabil de clonă? Atât timp cât identitatea socială este bazată pe legăturile biologice, această identitate va fi neclară sau confuza. Nu pare plauzibil ca o persoană, care s-a clonat, să-şi ducă copilul la părinţii ei şi să le spună: “Aveţi grijă de el! Este copilul vostru. Pentru unii această diferenţă nu pare foarte importantă. Ei spun că, dacă tehnologia clonării umane va fi sigură şi accesibilă, se vor elabora norme acceptabile. Semnalul de alarmă este legat de îngrijorarea asupra posibilelor daune psihologice, care ar putea leza clona. Este exprimată şi preocuparea pentru apărarea valorii umane promovată de politicile reproductive.

Împotrivirea faţă de tehnicile de clonare se bazează pe o serie de argumente pertinente, care nu trebuie eludate sau minimalizate. Clonarea reprezintă o problemă morală în aceeaşi măsură ca şi o problemă tehnică.

Obiecţiile faţă de clonare sunt:

  1. Clonarea poate reduce variabilitatea genetică; producând multe clone, poate apare riscul creării unei populaţii, care este în mare parte la fel; ea este susceptibilă la aceleaşi boli şi contactarea uneia dintre acestea ar însemna distrugerea majorităţii populaţiei; de exemplu, dacă un număr mare din bovinele unei ţări sunt clone identice, un virus, cum ar fi cel ce determină sindromul vacii nebune, ar putea eradica întreaga populaţie de bovine cu rezultate devastatoare pentru industria alimentară a acelei ţări;
  2. Clonarea ar putea determina oamenii să aleagă pentru clonare cele mai bune exemplare animale, nemaipermiţând astfel speciilor să se perfecţioneze prin evoluţie naturală;
  3. Clonarea este un procedeu scump, necesitând o sumă mare de bani şi un grad mare de instruire biologică; are o rată de succes de 2-13 %;
  4. Clonarea este periculoasă deoarece clona ar prelua toate genele fiinţei clonate, unele putând să determine şi apariţia unor boli;
  5. Orice cercetare, privind clonarea umană, necesită şi testarea pe oameni;
  6. Clonarea oamenilor poate duce la posibile malformaţii genetice la urmaşi;
  7. Deoarece clona derivă dintr-o celulă a unui adult ea are gene îmbătrânite; ar putea asta determina o reducere a longevităţii clonei?
  8. Clonarea poate fi folosită pentru a crea “oameni perfecţi” sau supra-dotaţi sau cu inteligenţă sub normal, rezultând astfel supra şi subclase genetice;
  9. Clonarea poate înlătura comportamentul sexual normal ca mod de reproducere;
  10. Clonarea ar putea duce la apariţia unor persoane fără drepturi sociale (“robi” ai persoanei clonate) sau chiar a unor armate de mercenari supuse ordinului unui tiran;
  11. Clonarea ar putea produce clone fără cap (ferme de organe) sau chiar numai organul necesar transplantului.

În concluzie, clonarea este o problema mult discutată a cărei implicaţii etice, legale şi sociale nu au fost complet descoperite. Clonarea este un afront faţă de conceptele religioase; cercetătorii se “joacă” de-a Dumnezeu şi intervin în procesele naturale. Clonarea poate fi o puternică forţă, care aşa cum ne arata istoria omenirii, va fi folosită în producerea unor rezultate groaznice, inimaginabile.

P.S.1: Dacă până acum s-au putut clona plante şi animale (ovine, bovine si maimuţe), asta nu înseamnă că nu poate fi aplicată şi la oameni (s-a realizat prin clonare un embrion uman viabil care în stadiul de gastrulă a fost oprit din evoluţie).

P.S.2: Multe subiecte apărute în presă sunt astazi realizabile. Ar fi posibil să recuperăm destulă informaţie genetică, care să ne permită să reînviem specii dispărute, iar în cazul recentelor distrugeri de specii ar putea fi posibilă o renaştere. Tehnologia tranferului embrionar (mama purtătoare a embrionului să facă parte din altă specie) a permis naşterea în grădina zoologică din Cincinnati a rarelor antilope Bongos, iar într-alta, din Londra, a bizonului indian Guar.

Citește mai multe articole de dr. Vasile Astărăstoae



Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate