Dr. Vasile Astărăstoae: „Bioetică şi biopolitică”

565px-Da_Vinci_Vitruve_Luc_Viatour

Foto: Wikimedia Commons

de dr. Vasile Astărăstoae, 16 iunie 2017

În ultimul timp este din ce în ce mai folosit termenul de biopolitică. Acest cuvânt a fost creat de către Foucault.

„Înțelegem prin biopolitică modul în care, începând cu secolul al XVIII-lea, s-a încercat raționalizarea problemelor puse practicii guvernamentale de către fenomene proprii unui ansamblu de persoane vii, constituite în populație: sănătate, igienă, natalitate, rase… Aceste probleme au ocupat un loc, crescând din secolul al XIX-lea încoace, și au reprezentat o miză politică și economică importantă până în zilele noastre” (Michel Foucault, Biopolitică și medicină socială).

Termenul de biopolitică este utilizat cu accepțiuni variate. Dacă la început exprima teorii rasiste, în momentul de față biopolitica vrea să indice politici globale determinate de către viață sau politici globale ce influențează viața. Există tendința de utilizare a unor termeni analogi sau de suprapunere cu termenul de bioetică.

Bioetica, însă, este mai mult decât biopolitica. Bioetica se ocupă de deciziile morale care trebuiesc luate în fața provocărilor științei contemporane și nu pretinde să impună o etică globală indusă sau reglată numai de bios.

Noile tehnologii, inclusiv cele din practica medicală curentă, sunt capabile a determina modificări la nivel individual și social: schimbări în modul de viață, în reprezentări despre instituții juridice, în comportamentul individual și colectiv. Factorii de impact pot fi negativi sau pozitivi, în funcție de percepția individuală sau colectivă. Din această perspectivă, bioetica se intersectează cu biopolitica mai ales în ceea ce privește reflexia, privind evoluția individului și a societății.

Biotehnologiile sunt capabile să transforme individul și specia umană într-o nouă specie, mai performantă poate, dar care nu mai reflectă mesajele umaniste, așa cum le înțelegem astăzi. Este acesta un lucru bun, este un lucru rău?

În Omul bicentenar, Isaac Asimov descrie eforturile unui robot ultraperformant (mai inteligent decât oamenii și pe deasupra nemuritor!) de a deveni uman și muritor. Noi facem eforturi de a deveni ultraperformanți, inteligenți, nemuritori, transformându-ne în roboți, abandonându-ne umanitatea. Rămâne pentru cei care fetișizează biotehnologiile și consideră că acestea vor aduce fericirea și rezolvarea tuturor problemelor speciei umane, să mediteze și să-și explice această dorință a unei ființe non-umane.

Bioetica este necesară pentru ca biopolitica să nu devină instrumentul prin care evoluția normală a speciei umane să fie deturnată sau blocată.

 

No comments yet.

Lasă un răspuns