Doctor în ştiinţe juridice: Avortul, drept sau dramă ?

avortul-drana

 

de Claire de la Hougue, European Center for Law and Justice
Traducere din franceză, după gènéthique.org, de Mirela Vinter

În timp ce Adunarea Naţională a votat în prima lectură lărgirea delictului de obstrucţionare a întreruperii voluntare a sarcinii, Claire de la Hougue[1], doctor în drept, avocat la Baroul de la Strasbourg şi cercetător asociat al ECLJ, revine asupra realităţii dureroase, mult prea des ocolită, a avortului.

În Franța, avortul la cerere se denumește cel mai adesea cu prescurtarea IVG, de la „interruption volontaire de grossesse” (întreruperea voluntară de sarcină).

 

„IVG este dreptul meu”, „IVG, corpul meu, alegerea mea, dreptul meu”, „IVG, un drept garantat de lege” putem citi pe site-ul de informare asupra IVG. Acesta ar putea intra în categoria drepturilor fundamentale ale femeilor, după rezoluţia adoptată de Adunarea Naţională în 26 noiembrie 2014.

Avortul este desigur o posibilitate admisă de lege, dar îl putem pune în rândul drepturilor fundamentale? Acest fapt se opune direct intenţiei reale a legislatorului. Simone Veil a declarat intenţionat că „dacă legea nu interzice avortul, totuşi ea nu oferă un drept la avort”. Conform legii sănătăţii publice, „legea asigură întâietatea persoanei, interzice orice atac la demnitatea acesteia şi garantează respectul fiinţei umane chiar de la începutul vieţii sale. Acesta nu poate fi încălcat decât în caz de necesitate şi în funcţie de condiţiile enunţate de lege.” Avortul este o excepţie. Aceasta excepţie este aplicabilă cu condiţia de a fi conştient, „să nu fie vorba de un act normal sau banal, ci de o decizie dificilă care nu poate fi luată fără să fi luat în calcul toate consecinţele şi care ar trebui evitată cu orice preţ”, spunea Simone Veil. Iată de ce insistă ea pe importanta descurajării – deci a prevenirii – avortului, şi pe rolul esenţial al asociaţiilor care susţin femeile aflate în situaţii critice.

 

Avortul prin constrângere

Guvernanții, care duc avortul că pe un stindard, ar fi foarte inspirațo dacă ar reciti discursul enunţat de Simone Veil, pe care ele îl reclamă ca fiind de o manieră abuzivă. Închistate în ideologia proprie, ele au pierdut din vedere femeile şi suferinţă în care se afla.

Tinerele femei însărcinate ştiu foarte bine că poarta în ele o nouă viaţă aflată la început şi că avortul nu este o decizie neînsemnată, dar cel mai adesea ele nu găsesc altă soluţie. Persoanele care primesc aceste tinere femei în dificultate pot mărturisi că multe sunt constrânse să avorteze de către părinţii lor, de tovarăşul de viaţă, uneori chiar ameninţate că vor fi alungate de acasă şi lăsate fără vreo susţinere sau chiar victime ale violenţei fizice. Chiar Institutul Guttmacher, centru de cercetări în planningul familial american, afirma că 75% dintre femeile care au ales avortul au făcut-o în contextul unor constrângeri de ordin social sau financiar. Putem deci afirma că aceste femei îşi exercita un drept fundamental, având în vedere că ele acţionează în urma constrângerilor?

 

Urmări care durează în timp

Site-ul guvernului pretinde că „majoritatea studiilor ştiinţifice serioase care au fost publicate pe acest subiect demonstrează că nu există traume psihologice pe termen lung psihologice în urma avortului [2]. Nu există un sindrom posttraumatic care să persiste în timp, mai mulţi ani după un avort.”

Totuşi, toate femeile ştiu foarte bine că avortul lasă urme dificil de purtat. Cei ce le primesc şi le ascultă au înţeles că femeile sunt marcate într-un mod dureros şi că suferinţa lor poate dura sau reapărea după o vreme. Numeroase studii [3] indică un considerabil impact chiar asupra sănătăţii femeilor. În afara unui număr de complicaţii imediate de o gravitate variabilă, avortul creşte riscul unei naşteri premature la o viitoare sarcini şi de cancer de sân, după rezultatele unor studii. Altele [4] arată că riscul de deces la femeile care au avortat în comparaţie cu cele care au născut este mult mai crescut, oricare ar fi cauza decesului. Mai cu seamă, impactul asupra sănătăţii mintale este însemnat. Anxietatea, coşmarurile, obsesiile, depresiile şi suicidul sunt mai întâlnite la femeile care au avortat şi, în alt plan, cazurile de despărţiri ale cuplurilor sunt de asemenea crescute în mod proporțional.

 

În spatele cifrelor, sunt femei care totuşi suferă

În spatele studiilor şi statisticilor reci, apare totuşi o lume a suferinţei şi a unor vieţi zdrobite, pe care guvernanții nu doar o ignora, dar o şi neagă. Vor să îşi impună ideologia umilitoare prin aducerea la tăcere a celor care îndrăznesc să vorbească despre această suferinţă şi pe care încearcă să o uşureze: 30.000€ amendă şi doi ani de detenţie pentru cei care, prin intermediul internetului, vor oferi informaţii în ce priveşte avortul „cu scopul de a schimba decizii, de a convinge”, potrivit propunerii de lege, alambicată, votată pe 1 decembrie. Nici o libertate de exprimare pentru cei care depăşesc linia oficială!

Avortul nu este un drept sau un slogan, este o realitate socială care constituie o gravă problemă de sănătate publică şi o sursă de suferinţe nenumărate. Datoria autorităţilor publice este să prevină avortul cel puţin prin a le da femeilor posibilitatea de a-şi păstra copilul şi susţinând asociaţiile care, din spirit de umanitate, le primesc şi ajuta aceste femei în dificultate.

La final, să încheiem cu ceea ce spune Simone Veil: „Nici o femeie nu alege avortul cu toată inima. E suficient să asculţi aceste femei. Este o dramă şi va rămâne întotdeauna o dramă.”

NOTE:

[1] Claire de la Hougue se numără printre autorii lucrării „Dreptul şi prevenirea avortului în Europa”, realizată sub conducerea lui Gregor Puppinck, LEH Editions, noiembrie 2016.

[2] Cherline Louissaint, „Consecinţele medicale şi relaţionale ale avortului”, în „Dreptul şi prevenirea avortului”, sub conducerea lui Gregor Puppinck, LEH edition 2016.

[3] Idem.

[4] Idem.

Citeşte şi Prima cameră a parlamentului francez adoptă o lege care va interzice website-urilor pro-viață să le sugereze femeilor în criză de sarcină opțiuni alternative la avort

Citeşte şi Senatul francez aprobă și el legea care definește delictul de „obstrucție a accesului la avort”. Expert ONU – este periculoasă pentru libertatea de exprimare în chestiuni pro-viață

Citeşte şi Publisherii site-urilor pro-viață din Franța, despre recentul proiect de lege francez privitor la „delictul de obstrucție a avortului”

Citeşte şi (Neo)cenzură în Franța. Clipul cu copii cu Sindrom Down interzis fiindcă le prezintă viitoarelor mame o singură opțiune: viața pentru copilul lor

 

,

No comments yet.

Lasă un răspuns