De ce mi-e foarte frică

de Ivona Boitan, Facebook

Adevărul e că mi-e foarte frică.

Gândul că, de pe 7 octombrie, am putea trăi într-o țară care pune libertatea sexuală mai presus de orice altă formă de libertate mă sperie.

Simplul fapt că există acest referendum este înspăimântător. El nu are nimic de a face cu comunitatea gay. Comunitatea gay e doar un cal troian băgat pe gâtul familiei.

Familiei punct. Nu există alt fel de familii. Pot fi diferite forme de organizare socială, dar familia e aceea pe care nu trebuie s-o definim. Când începi să definești, lași loc cuvintelor să schimbe o realitate.

Spuneam că mi-e frică. Ca om care a tocit ceva coate prin jurnalism, trebuie să recunosc că sunt mai bune campaniile lor decât ale noastre. Ei merg pe iubire. Noi mergem pe copii. Iubirea e un concept mai puternic, fiindcă include copiii. Orice adult care a iubit și-a dorit o iubire împlinită și se gândește că, așa cum el vrea împlinirea în iubire, așa o vrea și altul. Copiii vin, conceptual, pe planul doi, ca o expresie a iubirii.

Dar ei spun că iubirea poate avea și alte expresii, nu musai copiii. Să refuzi unui om dreptul de a iubi și a fi iubit pare inuman. Și chiar e.

Confuzia dintre sex și iubire este de fapt problema. Identificarea iubirii cu expresia ei corporală. Fluturarea noțiunii de patimă și păcat nu funcționează decât în cazul celor care frecventează biserica și aceia oricum nu mai trebuie convinși. Pentru ceilalți e doar o sursă de glume fără poantă.

Poate greșesc, dar părerea mea este că ar trebui schimbat tone of voice al campaniilor, mutat accentul de pe zona duioasă și oarecum lacrimogenă dată de tema copiilor și a inocenței, chiar dacă în esență despre ei e vorba, pe cea mai lucidă și rațională a faptului că nimeni nu interzice dreptul nimănui la iubire și fericire, ci se protejează o structură socială verificată.

Familia e singurul tip de cărămidă din care se poate construi o societate rezistentă în timp. Familia a fost probată în timp ca „celulă de bază” și așa trebuie să rămână. Practic, nu e vorba de o structură identitară la nivel particular. Ci de una macro.

Cred că noțiunea de „familie tradițională” a fost o mișcare greșită care trebuie, dacă se mai poate, îndreptată. Nu apărăm familia tradițională, ci familia.

Doi homosexuali pot fi recunoscuți ca fiind o altă formă de structură socială căreia îi trebuie un alt nume și un alt statut. Sunt creativi, culți, educați, să inventeze. Orice, dar nu familie. Noi ieșim la referendum pentru ca un cuvânt, „familia”, să-și păstreze sensul pe care-l are din neam în neam și care s-a dovedit în timp eficient.

Doamne miluiește!

Citește mai multe opinii de Ivona Boitan