avortcontraceptie

Credeam că sunt o susținătoare a vieții, dar Dumnezeu mi-a spus că aveam „duhul avortului”

 

Ca urmare a apelului din postarea Ce fapte facem, ce duh avem?, am primit traducerea articolului în engleză care o însoțea. Mulțumim traducătorului.

Facem mențiunea că, în contextul multireligios din Statele Unite, în care majoritatea confesiunilor protestante și neo-protestante au o poziție laxă în privința avortului, confesiunea cea mai cunoscută ca având o poziție fermă în apărarea vieții este catolicismul. Așa se explică numeroase convertiri ale unor persoane care au sesizat profunda incompatibilitate dintre avort și viața în Dumnezeu. Pentru unii dintre ei, învățătura catolică este cea care le deschide ușa către învățătura patristică păstrată în integralitatea ei în ortodoxie și ”drumul spre acasă” continuă.

 

Pueblo, Colorado, 18 mai 2012 (LifeSiteNews.com) În anul 2001, pe Sarah Nelson, de 22 de ani, o aștepta o mare provocare în ceea ce privește credința, într-o perioadă de mare implicare în activitățile unei cunoscute comunități religioase din orașul Denver, Colorado. Ea și logodnicul ei, Brandon, își iubeau biserica și comunitatea de acolo, dar Sarah simțea că totuși ceva îi lipsește.

La biserică, unul dintre lucrurile care i s-au întipărit bine în minte era faptul că avortul este greșit. De când se știe, Sarah se considerase a fi o „adevărată susținătoare a vieții și cu totul împotriva avortului”.

 

Într-o zi, pe când se ruga pentru a se pune capăt avorturilor, chiar pe data în care se aniversa darea sentinței judecătorești în cazul Roe vs. Wade prin care în 1973 s-a legalizat uciderea copiilor în pântece, în conștiința ei a răsunat puternic un gând pe care l-a considerat de la Dumnezeu: „Ai duhul avortului”.

Tânăra își aduce aminte că a fost uluită și a început să se apere cu îndârjire:

 

„Cum este posibil ca această învinuire să fie adevărată, din moment ce eu sunt cu totul împotriva acestei crime oribile prin care se pune capăt unei vieți nevinovate din chiar burta mamei care-o poartă?”

 

Răspunsul a venit cu putere:

 

„Ai duhul avortului pentru că nu apreciezi copiii așa cum ar trebui. Îi vezi ca pe o povară și ca pe ceva care ți-a putea prilejui neajunsuri în viața ta”.

 

După ce a reflectat mai adânc asupra acestor cuvinte, și-a dat seama de adevărul acestor lucruri. Până atunci crezuse că este rău să omori copiii prin avort, dar acum vedea cu claritate că o mentalitate contraceptivă adânc înrădăcinată în ea o făcuse să nu aprecieze copiii la adevărata lor valoare și nici să și-i dorească.

 

“Până în acel moment, nu văzusem contracepția din perspectiva unui rău moral” a declarat Sarah site-ului LifeSiteNews. “De când eram mică știam, așa cum li se spunea și  tinerelor cupluri consiliate în biserică înainte de a se căsători, că era de la sine înțeles că pentru a fi „un cuplu prevăzător” ca proaspăt căsătoriți trebuia să apeleze la contracepție în cel puțin primii doi ani de căsnicie dacă își doreau un «mariaj stabil»”.

 

„Despre copii rareori se vorbea ca fiind o «bogăție» sau o «sursă de bucurie infinită» pentru părinți. În unele cercuri, se sugera clar cuplurilor să-și limiteze numărul de copii «de dragul lui Dumnezeu» și multe dintre ele vedeau doi copii ca fiind îndeajuns”.

 

„Nu eram dornică să am copii, și nici n-am fost încurajată în această direcție de către cei din biserică. Ca urmare am ajuns să văd contracepția ca fiind un lucru bun. Iar dacă contracepția era bună, mergând pe același fir logic, mi-am dat seama că se ajunge logic la părerea că și avortul era bun (Doamne ferește!), de vreme ce te scăpa de un «neajuns»”.

 

Cu amărăciune, Sarah a descoperit că a devenit victima logicii contracepției fără ca măcar să-și dea seama. „Și, din păcate, în această logică mă aflam și în acea zi”.

 

Ca urmare a acestei experiențe, Sarah a căutat răspunsuri mai adânci despre problema avortului și a contracepției în cadrul bisericii catolice și până l-a urmă s-a convertit la catolicism împreună cu Brandon, cel care i-a devenit soț. Cei doi au în prezent doi copii și speră că vor avea mai mulți.

 

Astăzi, după mai mult de zece ani de la acel eveniment, Sarah este tristă la gândul că mulți dintre prietenii ei nu văd „adevărata frumusețe a unirii trupești și frumusețea de a fi cu totul deschis darului vieții”. Și, ea și soțul, ei nu scăpă nici o ocazie de a-i provoca pe prietenii lor să se gândească la dimensiunea darului care este inerent unirii trupești, al unei noi vieți.

 

„De ce să refuzăm acest dar pe care ni l-a dat Dumnezeu, de a participa cu El la creație?” cuplul își întreabă adesea prietenii.

 

Sarah spune că va fi mereu recunoscătoare pentru acea zi în care „Dumnezeu mi-a deschis larg ochii ca să văd acest adevăr și am devenit cu adevărat o susținătoare a vieții. Nu voi uita niciodată acea zi. A rămas adânc întipărită în memoria mea”.

 

Sursă: LifeSiteNews

 

 

Dacă doriți să traduceți materiale despre cum se poate apăra viața copiilor nenăscuți și cum pot fi protejate mamele, vă rog să îmi scrieți pe adresa blog.stefania1@yahoo.com.

 

 



Trimite comentarii prin formularul din subsolul paginii. Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *