Conflictele familiale: prevenţie şi tratament (1)

conflict

pr. Pavel Gumerov, pravoslavie.ru

Vă propunem un ciclu de discuţii cu părintele Pavel Gumerov despre cum învăţăm să evităm ciocnirile şi conflictele în viaţa familială, cum să rezolvăm situaţiile conflictuale, cum să atingem pacea şi înţelegerea în cuplu

Ceartă sau conflict?

Încă din copilărie, fiecare om ştie: conflictele trebuie evitate, nu este bine să ne certăm, trebuie să trăim în pace. Vă amintiţi joaca în care copiii îşi încrucişează degetele şi îşi spun: împăcare, împăcare, împăcare fără nicio supărare? Omul a fost creat de Dumnezeu cu aspiraţia pentru bine, pace şi iubire. Slava lui Dumnezeu se arată foarte puţin oamenilor iubitori de conflicte şi care află plăcerea în certuri. Persoanele care se comportă în acest mod demonstrează anumite slăbiciuni psihice sau nişte complexe mari şi traume spirituale suferite.

Este adevărat că există oameni care adesea ajung în situaţii conflictuale şi nu de puţine ori chiar ei le provoacă. Să ştiţi că ei suferă din cauza lipsei de comunicare şi a neputinţei de a crea o relaţie frumoasă cu cei apropiaţi. Aceste persoane crează în mod inconştient conflictele, din cauza lipsei de educaţie, a viziunilor proprii şi a temperamentului dificil.

Este posibil să eliminăm total disputele şi conflictele?

Trebuie să ne străduim, trebuie să depunem toate eforturile pentru a evita frecuşul şi tensiunea din relaţii.

Apostolul Pavel spune în acest sens: Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiţi în bună pace cu toţi oamenii (Români 12:18). Dar, acelaşi Apostol scrie: Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi (1 Corinteni 11:19). Astfel le atrage atenţia creştinilor corinteni că neînţelegerile dintre ei să nu devină prilej de dezbinare în biserică.

Puncte de vedere diferite există şi între membrii aceluiaşi grup social (familie, companie, organizaţie, etc), inevitabile, ele totuşi nu ar trebui să ne sperie. Vorba aceea: câte persoane, atâtea păreri. De la Dumnezeu am primit raţiune, capacitate verbală, inteligenţă pentru a ajunge la consens în privinţa celor mai diferite întrebări.

Ce este conflictul şi cum trebuie să ne comportăm într-o situaţie conflictuală? Este eronat să credem că următoarele cuvinte sunt sinonime: conflict, ceartă, scandal, pariu.

Cuvântul conflict are origini latine. Pentru latini conflictul însemna coliziune, ciocnire. Manualul de conflictologie utilizat în spaţiul academic defineşte conflictul aşa: conflictul – fenomen social, modul de interacţiune al oamenilor în faţa ciocnirilor şi a punctelor de vedere diferite, a poziţiilor şi a intereselor, confruntarea corelaţiilor între două sau mai multe părţi. La baza oricărui conflict se află situaţia de neînţelegere între părţi referitor la un anumit subiect, obiective contradictorii sau modalitatea de atingere a obiectivelor în anumite conjuncturi, interesele diferite, dorinţe diverse, etc.

Aşadar, conflictul presupune în primul rând optici diferite şi ciocnirea dintre acestea referitor la o anumită problemă, dar asta nu înseamnă că un conflict trebuie să se transforme într-o ceartă sau scandal. Se poate concluziona în felul următor: o ceartă este un conflict, dar nu orice conflict presupune o ceartă. Principala noastră sarcină este să învăţăm să ajungem la un numitor comun, fără a ne pierde în analize şi detalii care vor degenera într-o ceartă.

Puncte de vedere diferite

Înainte de a trece la subiectul conflictelor familiale este necesar pe scurt să precizăm ce stă la baza oricărui conflict. Într-o situaţie conflictuală două sau mai multe persoane, interconectate, au păreri diferite despre aceeaşi problemă. Aceste opinii se confruntă, iar părţile conflictuale, de regulă, sunt convinse că adevărul absolut este de partea lor. (cel puţin aşa se întâmplă la început).

Conflictele au urmărit omenirea de-a lungul existenţei sale istorice. Nu numai letopiseţele şi cronicele descriu diferitele conflicte. Un număr impresionant de studii şi ecranizări cinematografice s-au scris pe această temă. Există multe proverbe dedicate acestui subiect. Nu puţine creaţii literare în conţinutul lor şi chiar în titlu amintesc tema conflictului. De exemplu, povestirea despre cum s-a certat Ivan Ivanovici cu Ivan Nikiforovici a lui N.V. Gogol sau romanului lui I.S. Turghenev „Părinţi şi copii”. Romanul este exact despre modul diferit de a vedea viaţa de către două generaţii ceea ce duce la conflictul dintre acestea.

Situaţiile conflictuale ne urmăresc zilnic. Unora li se întâmplă mai rar, altora mai des, dar oricum ar fi trebuie să fim pregătiţi pentru ele.

Iată un exemplu real din viaţă. Odată am angajat doi bărbaţi să-mi construiască o anexă din lemn pe lângă casă. Mi-au cerut o suma modică, aşa că am bătut palma. Din păcate, uităm replicile clasice adesea. Aşa că a ieşit exact ca în povestea lui Puşkin: „Nu alerga părinte după lucruri ieftine!” Lucrarea a fost executată în timpul stabilit, dar fără prea multă acurateţe. A trebuit să retuşez şi nu a fost deloc plăcut. Fără a ţine cont de condiţiile meteo din zonă au ridicat pereţii şi nu au pus acoperişul, ci au aşezat podeaua. Până să termine a început o ploaie care a durat o săptămâna întreagă. Obosiţi şi nervoşi au terminat lucrarea, dar podeaua a fost grav afectată din cauza umezelii. Apa a pătruns dedesubt şi a început să se simtă un miros de mucegai. Când am constatat acest lucru, i-am contactat şi le-am cerut să refacă lucrarea. Această cerinţă justificată din partea mea, i-a supărat foarte tare. Mi-au spus că nu e vina lor că ploaia a stricat podeaua şi fiind vorba de nişte factori externi putem vorbi de o situaţie de forţă majoră. Impredictibilitatea acestei stihii este recunoscută de toată lumea. Dar faptul că mai întâi se instalează acoperişul şi mai apoi se pune podeaua se pare că lor nu le-a fost destul de evident. Situaţia era cu atât mai dificilă cu cât eu le plătisem integral execuţia lucrării. Dar, Slavă Domnului, deznodământul a fost fericit şi după multe discuţii au acceptat să refacă podeaua, deşi timp şi nervi pentru aceste negocieri s-a cheltuit destui.

Din exemplul de mai sus se poate deduce că un conflict apare din cauza punctelor de vedere diferite referitoare la aceeaşi problemă. Până la un moment dat, oponenţii sunt ferm convinşi de corectitudinea poziţiei lor şi nu acceptă o altă părere. Adesea devenim, dacă nu participanţi, cel puţin martori la situaţii în care părţile refuză să pătrundă în esenţa problemei şi să înţeleagă şi partea opusă. Aceste situaţii le întâlnim des la piaţă, la magazin şi în alte sfere ale serviciilor. Iată, de exemplu o situaţie cunoscută tuturor: pasagerul în microbuz transmite banii şi aşteaptă restul de la şofer. Şoferul obosit după o zi solicitantă de muncă a uitat să dea restul. Când pasagerul i-a amintim, şoferul l-a acuzat că circulă fără bilet şi că de fapt nici măcar nu a transmis banii.

Atmosfera se încordează şi încep să circule replici care după Andrei Alexandrovici Mironov nu sunt decât un joc ireversibil de cuvinte. O percepţie greşită asupra unei situaţii duce la poziţii antagonice a celor două persoane implicate. În general, este inutil ca o a treia parte să intervină pentru a stabili cine are dreptate, adică un al treilea punct de vedere. Acest rol ar fi putut fi preluat de către ceilalţi pasageri. Ei ar fi putut proba faptul că respectivul călător a transmis într-adevăr banii. Dreptatea ar fi ieşit la lumină.

Uneori pentru calmarea unei situaţii tensionate ajutorul unei părţi terţe este indispensabil, dar există cazuri în care acest lucru ar duce la inflamarea situaţiei. Soluţia variază de la caz la caz. Incongruenţa părerilor şi în consecinţă ciocnirile dintre persoane generează nesimilarităţi între persoane. Experienţa de viaţă, caracterul, vârsta, sexul,statutul social şi încă multe alte caracteristici accentuează diferenţele. A.P. Cehov scria: „În fiecare dintre noi se regăsesc multe şuruburi, rotiţe şi capace ca noi să ne putem recunoaşte unii pe alţii de la prima impresie sau după două-trei caracteristici exterioare. De aceea sarcina principală în cazul unei dispute este să încercăm să înţelegem punctul de vedere al oponentului, să înţelegem cum gândeşte şi vede el situaţia. Deşi se spune că sufletul străin = necunoscut, putem depăşi propria noastră persoană şi să încercăm să înţelegem psihologia celuilalt. În funcţie de reuşita acestui demers depinde rezolvarea situaţiei conflictuale.

Inegalitatea şi diversitatea oamenilor

Despre deosebirile dintre oameni ca sursă de conflict a vorbit şi Aristotel în tratatul său „Politica” . El vedea sursa certurilor în inegalităţile dintre oameni prin proprietăţile pe care le posedă şi a onorurilor pe care le primesc, dar şi prin aroganţă, frică, intrigi, altitudinea unora şi umilirea altora. Aici filozoful antic analizează în principal diferenţele sociale şi mai puţin diferenţele aplicate indivizilor separat. Conflictul este o neînţelegere. Dacă o persoană nu se aseamănă cu noi într-o anumită privinţă ne este dificil să îl înţelegem. De aici ciocnirile şi confruntările. Bogatul nu îl înţelege pe cel sărac aşa cum arată şi o anecdotă vestită: De ce eşti aşa slab? – N-am mâncat nimic de o săptămâna. – Da, trebuie să te forţezi.

Cel sănătos până nu se îmbolnăveşte greu îl înţelege pe cel bolnav. Tolstoi consideră că omul slab mănâncă puţin şi se chinuie singur, cel slab crede că cei lacomi suferă de obezitate şi din cauza asta îşi pierd sănătatea.

Cel mai elocvent exemplu se referă la persoana credincioasă şi cea necredincioasă. Iată situaţia obişnuită: unul dintre soţi s-a întors la credinţă, merge la biserică, se roagă, iar celălalt nu. Pentru omul creştin biserica este a doua casă, el cu mare drag participă la slujbe, ascultă cântările, se roagă. În biserica totul este pe înţelesul lui şi nu-i este deloc greu să stea la slujbă două-trei ore. Lui aproape că îi este greu să comunice cu persoane care nu merg la biserică: interesele lor, temele de discuţie i se par plictisitoare şi neimportante.

Pentru cel necredincios, dimpotrivă, este dificil să înţeleagă ce fac „creştinii” atâtea ore la biserică. Din slujba nu înţelegi aproape nimic, este îmbulzeală şi lipsă de aer. Biserica, dacă nu îi vezi partea duhovnicească, este un edificiu neînţeles şi nefuncţional. Pentru construcţia lui s-au cheltuit foarte mulţi bani, dar nu poate fi locuită şi nu produce nimic. Desigur, biserica este frumoasă „ca un muzeu sub cerul liber” aşa cum s-a spus în unul din filmele sovietice. Dar la muzeu nu mergi de două ori pe săptămână să petreci mai mult de două ore acolo, decât dacă eşti angajat al muzeului. Mai mult decât atât, creştinii ţin posturile, perioade de abstinenţă, citesc pravilă! Nu au viaţă ci trăiesc o servitute benevolă. Mai exact, omul necreştin se încăpăţânează să nu vadă ceea ce este evident pentru omul creştin, ceea ce dă sens şi scop vieţii sale. Necredinciosul vede numai partea exterioară şi aceasta distorsionată, fără componentă internă. El poate să cunoască acest univers duhovnicesc numai din experienţă proprie, deschizându-şi inima lui Dumnezeu şi încercând să înveţe ceea ce înainte i se părea absurd şi ridicol. Dacă conflictul dintre credinţă şi necredinţa are loc în familie, între soţi, atunci partea necredincioasă în niciun caz nu trebuie să ridiculizeze ceea ce este drag şi sfânt pentru jumătatea lui.

Adevărata iubire nu înseamnă numai simpatie, compasiune, dar şi înţelegere.

De aceea, pentru rezolvarea conflictelor familiale trebuie să încercăm să înţelegem şi să învăţăm punctul de vedere al persoanei iubite. Cu toţii ştim că femeile văd o anumită problemă cu totul diferit decât o văd bărbaţii. Dar nu toţi ştim până unde percepţia femeii diferă de cea a bărbatului. Bărbatul şi femeia au fost creaţi diferiţi nu din întâmplare, ci pentru interacţiune şi iubire. Diferenţa dintre bărbat şi femeie uneori devine cauza neînţelegerilor în căsnicie. Sarcina soţilor este de a se lămuri în privinţa unicităţii lor pentru a evita disputele şi divorţul.

Aşadar, am stabilit că sursa oricărui conflict este ciocnirea dintre părţile care au puncte de vedere diferite (adesea chiar antagonice) referitor la una şi aceeaşi problemă. Cauzele acestor ciocniri, de asemenea, sunt clare: diferenţele, neasemănarea oamenilor începând cu sexul şi culminând cu vârsta şi situaţia socială. Un înţelept chinez spunea că dincolo de inegalităţi, o comunicare normală şi neconflictuală este umbrită de următoarele vicii: lăcomia, urmărirea neînfrânată a profitului, încăpăţânarea, înşelăciunea şi altele.

În general, şi acestea pot fi atribuite neasemănării dintre oameni. De exemplu, una din părţi care urmăreşte beneficiile în mod egoist vrea să supere cealaltă parte. Ia naştere situaţia conflictuală. O persoană este cea care provoacă supărarea, cealaltă este nevinovată şi supărată. Cel care provoacă supărarea întotdeauna are un discurs justificativ pentru comportamentul său şi crede cu tărie în el. Partea supărată crede în nevinovăţia sa. Evident, există diferenţe între părerile lor. Pentru a face lumină şi a rezolva conflictul, deşi nedrept, partea vătămată trebuie în primul rând să înţeleagă adevăratele motive care au dus la comportamentul celuilalt. Se întâmplă ca şi după o oră de la supărare motivele să nu fie înţelese şi conflictul nu face decât să se adâncească. Înţelegând oponentul, chiar dacă nu găsim soluţia conflictului, putem măcar să îl iertăm. Iar acest pas este foarte important.

În psihologie există o metodă foarte bună de analiză a situaţiei conflictuale care se numeşte „principiul oglinzii”. Acesta presupune că situaţia trebuie văzută din trei părţi. Din poziţia noastră personală, din poziţia oponentului nostru şi din poziţia observatorului, detaşat, obiectiv, de sus. Această metodă permite, în mod obiectiv, înţelegerea situaţiei conflictuale.

Din păcate, cei mai mulţi dintre oameni sunt înclinaţi să aprecieze lucrurile şi comportamentul altor persoane numai din punctul lor de vedere, considerându-se măsură tuturor lucrurilor. La principiul oglinzii ne vom mai întoarce când vom analiza diferite situaţii.

 (Va urma)

Preluare de pe Vremuri vechi şi noi

Traducere: Ala Postoronca

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

În măsura posibilităților dumneavoastră, vă rugăm să sprijiniți financiar acest sait.

 

 

, , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns