CNCD și corectitudinea politică: „Până vei ști să mimezi că ești de acord și ceilalți vor mima că te cred, va trebui trecută încercarea unui nou deceniu negru similar anilor 1950

Când aud/citesc termeni și expresii precum „dimensiunea genului în strategia europeană”, „heteronormativi”, „expert în egalitate de șanse”, „stereotipuri de gen” și altele, îmi aduc aminte dulceața limbii de lemn din anii comunismului, când public toată lumea vorbea (respectiv asculta) în lozinci și fraze prefabricate.

Evident, se va ajunge și-n noul comunism, la fel ca în cel vechi, ca toți -activiști, funcționari, șefi, pălmași- să repete structuri verbale șablon de genul celor de mai sus, care vor intra pe o ureche și vor ieși pe alta, pe care nu le va crede nimeni dar pe care le vor aplauda, cu entuziasm mimat, toți.

Însă, până la acel moment fericit, asemănător optzecismului nostru, în care vei ști că trebuie să mimezi că ești de acord și ceilalți vor mima că te cred, va trebui trecută în prealabil încercarea unui deceniu negru, echivalentul cincizecismului paukeristo-dejist: etapa luptei de clasă (de gen), cea a activiștilor autentici, a demascărilor, a umilirilor publice și a sancțiunilor și stigmatizărilor politice; a noilor Blaga dați afară de la catedră pentru că nu au vorbit suficient despre (noul) marxism la curs sau au pomenit elogios despre vreun gânditor burghezo-patriarhal.
Ani în care unii vor mărturisi adevărul, în timp ce alții vor face denunțuri și vor depune mărturii în anchete despre cum discriminează sau nu renunță vreo năpârcă sexistă la stereotipurile de gen.

Fără etapa asta nu se poate ajunge la cea în care toți spun ce se vrea și toți înțeleg ce e de înțeles, dar măcar sunt lăsați în pace; dresați, dar conștienți cu toții de minciună.

Pentru că mai întâi trebuie să se manifeste și să-și facă damblaua cei care vor să profite de aceste nebunii și fraierii care chiar cred în ele.

Vorba bunicului unui coleg despre un consătean din anii 50-60 care lăuda în sat beneficiile colectivizării: „Ăsta e comunist din ăla prost”. „De ce e prost, bunicule?”. „Pentru că crede ce spune”.