Cine este Ulrike Lunacek, europarlamentarul care cere anularea referendumului şi care e invitat să adreseze un mesaj video la conferința parlamentarilor USR „Egalitatea de gen: test pentru democrație”

lunacek

UPDATE: Pe 17 mai 2017, de Ziua Internaţională Împotriva Homofobiei (n.red. – nu există un consens juridic şi politic internaţional cu privire la noţiunea de homofobie), europarlamentarul de extremă stânga Ulrike Lunacek s-a situat şi în fruntea listei de semnatari a unei scrisori deschise către parlametnarii şi autorităţile din România, cerându-le acestora să nu aprobe referendumul pentru căsătorie cerut de peste 15% din populaţia României.

ŞTIRE INIŢIALĂ: Cu ocazia Zilei Naţionale Egalităţii de Şanse pentru Femei şi Bărbaţi, USR a organizat la Parlamentul României conferinţa Egalitatea de gen: test pentru democrație la care a participat de la distanţă şi  Ulrike Lunacek, vicepreşedintele Parlamentului European.

Europarlamentarul austriac de extremă stângă este lesbiană declarată şi artizana conceptului de „limbaj al urii” şi a drepturilor suplimentare pentru minorităţi sexuale. Ulrike Lunacek este autoarea raportului UE care îi poartă numele şi care:

  • impune sancţionarea celor care nu sunt de acord cu comportamentul homosexual prin introducerea noţiunii de „limbaj al urii”, concept manevrat să desemneze orice expresie a dezacordului cu anumite valori şi stiluri de viaţă
  • cere îndoctrinarea copiilor cu homosexualitatea la şcoală
  • cere impunerea „căsătoriei” între persoane de acelaşi sex în întreaga Uniune Europeană

„Raportul Lunacek”, adoptat pe 4 februarie 2014 de Parlamentul European, îndeamnă statele membre UE „să înregistreze şi să investigheze infracţiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI (lesbiene, gay, bisexuale, trans-sexuale şi inter-sexuale) şi să adopte o legislaţie penală care să interzică incitarea la ură pe motive de orientare sexuală şi identitate de  gen.

De menţionat că „infracţiunile de ură” nu sunt clar definite, rămânând un concept vag şi aplicabil în mod arbitrar, instaurând un fel de „Inchiziţie” a atitudinii celor care nu acceptă homosexualitatea ca pe un comportament care trebuie girat public (printre aceştia se numără majoritatea creştinilor).

Lunacek este membră a grupului parlamentar european al „verzilor” (ecologişti), care sunt de coloratură ideologică neomarxistă.

Mai sus am prezentat pe scurt cea mai importantă activitate a ei la Parlamentul European. Dar care este activitatea sa politică în ţara natală, Austria? În acest scop evocăm un scurt episod de acum câţiva ani.

De câţiva ani, radicalii neocomunişti au început să atace şi să molesteze participanţii la Balul Operei din Viena, renumit în întreaga lume, luându-i în vizor ca personificări ale „frumoşilor bogaţi” împotriva cărora vor să lanseze un nou tip de „luptă de clasă”. De curând, aceiaşi activişti politici şi-au îndreptat atenţia şi asupra altui eveniment de acest gen, Akademikerball, sub pretextul că participanţii ar fi „nazişti” (cuvântul respectiv desemnând în respectivul context orice persoană care nu este comunistă.)

Pe 24 ianuarie 2014, aceşti extremiştii de stânga austrieci au vandalizat a treia oară Balul Operei din Viena, spărgând vitrine de magazine (printre care şi cea a unui magazin de bijuterii deţinut de o familie de evrei) şi dând foc la maşini. Au fost rănite 22 de persoane, iar pagubele sunt estimate la 1 milion de euro.

Lozinca acestor grupuri anarhiste a fost:

Unseren Hass könnt Ihr haben
(Vă servim ura noastră)

Povestind toate acestea pe un blog C-Fam, J.C. von Krempach, doctor în ştiinţe juridice, a comentat:

E un exemplu rar în care o infracţiune motivată de ură este în mod deschis descrisă astfel de cei care o comit.

Autorii acestor vandalisme au primit sprijin logistic şi politic de la organizaţia de tineret a partidului austriac „Alternativa Verde” – exact partidul pe care dna Lunacek, autoarea raportului cu acelaşi nume, îl reprezintă în Parlamentul European.

Deşi doamna Lunacek deplânge presupuse infracţiuni împotriva persoanelor gay şi lesbiene, nu a avut nici măcar un cuvânt de regret pentru violenţa foarte concretă şi reală la care a instigat mişcarea de tineret a propriului ei partid. Şi nici nu le-a oferit scuze victimelor, multe dintre ele fiind persoane care doar au avut ghinionul să deţină magazinele şi maşinile care se găseau pe traseul de marş al trupei de comunişti „verzi”.

 

Citeşte şi Să ne cunoaştem aleşii: Ce este fascismul social şi cine sunt ultraşii de genul deputatului Adrian Dohotaru, care acuză conservatorii de „fascism social”?

Citeşte şi Cine sunt parlamentarii care au votat împotriva referendumului pentru familie

Citeşte şi Infracţiuni motivate de ură care nu îngrijorează Parlamentul European

 

No comments yet.

Lasă un răspuns