opinii

Căsătoria e definită printr-o serie de discriminări necesare. „Dacă azi un Referendum pentru Căsătorie e împiedicat în mod abuziv, mâine ce alte lucruri vor fi împiedicate?”

de Cătălin Sturza, Facebook

Câteva idei de la conferința Platformei Împreună de azi – culese din prezentarea doamnei Ludovine de la Rochère, Președinte al Asociației La Manif Pur Tous din Franța, a doameni Zeljka Markic, președinte al In the Name of the Family din Croația, și a domnului Rafael Shaffer, Prim Rabin al României.

13 țări au organizat până în prezent inițiative asemănătoare – și au definit fără echivoc în cadrul legislativ căsătoria ca fiind între un bărbat și o femeie.

În Croația, președintele aflat atunci la putere și coaliția de stânga aflată la guvernare s-au opus Referendumului – împreună cu 90% din presă. Condițiile au fost draconice – semnăturile pentru organizarea Referendumului au reprezentat 20% din populație și au fost strânse, conform prevederilor legii, în două săptămâni. Referendumul a fost apoi tergiversat – însă oamenii au ieșit masiv în stradă. Până la urmă, în 6 luni, Referendumul a fost organizat și câștigat, cu 67% din populație care s-a pronunțat pentru definirea Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în Constituție. Președintele care s-a opus Referendumului a pierdut apoi alegerile. Primul-ministru și partidul său care s-au opus Referendumului au pierdut și ei alegerile.

„Mi-am petrecut jumătate de viață într-un regim comunist în care nu aveam voie să spun ceea ce cred. Acum, în democrație, am văzut că mi se zice iarăși că nu am voie să spun ceea ce cred. Un Referendum reprezintă cea mai democratică formă de exprimare a voinței oamenilor – dacă azi un Referendum pentru Căsătorie e împiedicat în mod abuziv, mâine ce alte lucruri vor fi împiedicate?”, se întreabă Zeljka Markic.

În Franța, introducerea parteneriatelor civile, PACS, în anul 2000 a avut ca efect o scădere dramatică a numărului căsătoriilor, și o creștere exponențială a numărului parteneriatelor civile, văzute ca soluția „mai ieftină” și „mai puțin angajantă”.

În 2013, Francois Hollande a promis legalizarea căsătoriilor homosexuale în Franța, și a reușit să o obțină, în ciuda unor manifestații masive de stradă – sute de mii de oameni au protestat împotriva acestui demers și au fost ignorați, aproape cu desăvârșire, de presă. După aceea, Francois Hollande a scăzut dramatic în sondaje, iar partidul său a pierdut în mod zdrobitor alegerile – dispărând, practic, de pe scena politică.

După legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, 3% din totalul căsătoriilor au fost între cupluri gay. Cu toate acestea, impactul acelei decizii se resimte asupra întregii societăți.

Cuvintele „tată” și „mamă” au fost scoase din toate textele legale franceze – acum e legal să spui doar „părinte 1” și „părinte 2”.

„Ziua tatălui” și „ziua mamei”, evenimente foarte populare în școli, au fost eliminate și înlocuite cu „ziua părintelui”, care este neutru.

Acum se discută intens legalizarea procreării asistate pentru cuplurile de lesbiene. Unul din părinți – donatorul de spermă – va fi, în mod obligatoriu, necunoscut copilului. Deși studii temeinice arată că pentru un copil cel mai bun mediu de creștere, educare și dezvoltare este reprezentat de familia formată din mama și tatăl său biologic, acești copii nu-și vor cunoaște tatăl biologic – și vor crește în absența acestuia. În plus, tehnica fertilizării in vitro ridică numeroase probleme morale, de la riscuri de sănătate pentru femei asociate cu FIV la faptul că marea majoritate a embrionilor folosiți sunt fie distruși, fie folosiți în cercetarea pentru celule STEM.

Această legalizare va deschide o piață extrem de lucrativă. Iar următorul pas îl va reprezenta legalizarea mamelor-surogat pentru cuplurile de gay și chiar pentru bărbații singuri, despre care deja se pare că se discută. Practica mamei-surogat constituie, în fapt, o modalitate de a exploata femeile și de a face trafic cu ființe umane, transformând copiii într-un produs de marketing, în bunuri comerciale.

Această discuție vine la pachet cu legalizarea eutanasiei – o practică criminală ce afectează profund demnitatea ființei umane.

The slippery slope, așadar, nu este o ficțiune, și nici o sperietoare de-a conservatorilor. Punctul de pornire pentru toate aceste inginerii sociale care amintesc de „Minunata Lume Nouă” a lui Huxley a fost momentul când „«discriminarea» că o căsătorie este doar între un bărbat și o femeie a fost eliminată din definiția căsătoriei”, conform lui Ludovine de la Rochère.

În fapt, căsătoria presupune o serie de discriminări și e definită printr-o serie de discriminări necesare, fără de care nu ar mai exista ca atare – fără ele nu am mai vorbi despre instituția căsătoriei. Fiecare dintre aceste discriminări își are rostul ei și se bazează pe înțelepciunea milenară a omenirii.

  • Căsătoria nu poate să fie între un tată și fiica lui, nici după ce fiica lui a ajuns la maturitate. Rudele de gradul I și de gradul II sunt excluse de la căsătorie, în Codul civil românesc. E o discriminare care, în mod evident, elimină posibilitatea incestului – și nu doar pentru că scrie în Biblie că nu trebuie „să descoperi goliciunea tatălui tău, nici goliciunea mamei tale”. Diverse civilizații au tolerat incestul, mai ales la nivelul aristocraților și ai prinților, și au descoperit „the hard way” ce fundătură oribilă este acesta. Decăderea unor case regale europene e pusă de unii istorici pe seama incestului – pe seama faptului că niște prinți și niște prințese, considerându-se mai presus de legea naturală, au înlăturat această „discriminare”. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui tată pentru fiica lui?
  • Căsătoria nu poate să fie între un bărbat și mai multe femei, cel puțin nu în cultura creștină. De ce această „discriminare”? Pentru că acest lucru diminuează demnitatea femeii. O femeie nu „valorează” cât o jumătate de bărbat, cum spun legile Sharia. Și nici nu poate să fie „cumpărată” pentru harem pe zece cămile. În plus, sunt sociologi care spun că poligamia creează un dezechilibru profund și neliniște socială în societățile care o practică – puțini bărbați au acces la majoritatea femeilor, în timp ce mulți bărbați nu au acces deloc la femei. Bărbații din a doua categorie tind să aibă un comportament mai violent și/sau mai autodistructiv sau să îmbrățișeze forme ideologizate și radicale ale Islamului. Unele civilizații au descoperit și ele, așadar, „the hard way” care sunt costurile poligamiei – și au limitat, în orice caz, numărul nevestelor (la 4, în Islam). Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminarea” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru mai multe femei?
  • Căsătoria nu poate să fie între un bărbat major și o minorăsau între o femeie majoră și un minor. De ce această discriminare? Iarăși, pentru că un astfel de „aranjament” diminuează demnitatea acelei fetițe – și libertatea ei de a alege. Ca să nu mai spunem că, orice ar spune unii judecători sau activiști progresiști, un astfel de aranjament e echivalent cu pedofilia. Au fost civilizații care au practicat pedofilia – și nu e cazul să spun ce fundătură oribilă este această practică sexuală. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru o fetiță minoră?
  • Căsătoria nu este între doi bărbați și două femei în același timp, cel puțin nu încă, nu în cele mai multe țări creștine – deși în Belgia și în Brazilia parteneriatele civile poliamoroase, în trei, au fost deja acceptate. De ce? Deoarece „it takes two to tango – and it takes two to raise kids”. Și, conform celor mai bune cercetări sociologice existente, copiii trăiesc mai bine, conform indicatorilor de bunăstare, când sunt crescuți în cămine părintești intacte, formate din doi părinți biologici căsătoriți. În orice altă combinație de tipul părinte 1, părinte 2 … părinte 5 … părinte n, rolurile parentale ar fi confuze – ceea ce ar crea confuzie și traume în mințile și sufletele copiilor. Sunt relatări ale unor copii crescuți în falanstere hippie, „de comunitate”, care nu au fost niciodată siguri cine le este tatăl sau câți tați au. Poveștile lor nu sunt povești plăcute – iar traumele din sufletele acelor copiii sunt foarte greu de vindecat. Cu toate acestea, vor veni unii și vor striga cu mult patos – de ce să permitem „discriminării” să stea în calea iubirii unui bărbat pentru două, trei, … n femei simultan, sau a unei femei pentru doi, trei, … n bărbați simultan?

Așadar, căsătoria este uniunea a două persoane complementare sexual, a unui bărbat și a unei femei care pecetluiesc relația lor prin actul de procreare – prin acea activitate care este împlinită prin concepția unui copil. Așadar, căsătoria însăși este împlinită prin nașterea, creșterea și educarea copiilor.

Și aici Rafael Shaffer, Prim Rabinul României, vine și adaugă: valoarea căsniciei stă mult, mult dincolo de procreare. Un bărbat și o femeie care au ajuns la 80 de ani, de pildă, nu vor mai putea să procreeze. Dar căsătoria lor, căsătoria dintre un bărbat și o femeie este singura formă legitimă și totodată cea mai puternică legătură de iubire.

Societatea noastră este pe cale să devină una din societățile care înlătură una dintre aceste „discriminări” – și să descopere „the hard way”, cum am văzut mai sus, în ce distopie oribilă duce acest soi de „inginerie socială”.

Între timp, am aflat de la RFI și din Adevărul că toate cultele religioase din România, inclusiv catolicii, evanghelicii, baptiștii și comunitatea evreilor, promovează forme perverse ale discriminării, iliberalismului și autoritarianismului religios. Pentru că, nu-i așa, „discriminarea” de orice natură ea rea, „the slippery slope” nu există, și orice argument rațional e „hate speech”, atâta timp cât se opune agendei unora care vor să ne ducă cât mai repede în „Minunata lume nouă”.

Citește mai multe articole de Cătălin Sturza


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button