adopţie

Carol-Lynn: „Din ziua în care s-a născut, am iubit-o mai mult decât orice pe lumea asta” – Adopția din timpul sarcinii (1)

AlexandraNadane.ro, 2 noiembrie 2017  În SUA, Marea Britanie și Australia sunt legale adopția începută din timpul sarcinii  și adopția deschisă. Uneori femeilor care aleg să-și nască copiii și să-i dea copiii spre adopție li se spune: „Mai bine faci avort decât să-l dai”. Decizia în privința adopției este grea pentru mamă, dar în același timp e singura decizie care salvează două vieți și oferă copilului posibilitatea de a avea șansa la o viață mai bună. Carol-Lynn a trecut prin asta și povestește cum a fost, cu bune și cu rele, iar acum este convinsă că a luat cea mai bună decizie pentru Tanzie.


Fiica mea, Tanzie, s-a născut pe 11 aprilie, 2011. Din ziua în care s-a născut, am iubit-o mai mult decât orice pe lumea asta. S-a creat o legătură despre care nu credeam că poate exista între doi oameni pe lumea asta. Primul an din viața ei a trecut pe nesimțite. A crescut văzând cu ochii. Într-un singur an a învățat, rând pe rând, să se rostogolească, să stea în picioare, să se târască, să meargă, să vorbească.

La scurt timp după prima ei aniversare am fost nevoită să iau cea mai dificilă decizie din viața mea. A trebuit să aleg între a crește singură un copil pentru care nu eram pregătită, sau a-i acorda acestuia șansa unei vieți mai bune prin intermediul unei familii adoptive. Mi s-a spus că, dacă îmi voi asculta inima și instinctul, voi ști care este cea mai bună hotărâre.

Varianta cea mai potrivită pentru fiica mea îmi rupea mie inima în două. Am luat o hotărâre pe care i-am comunicat-o și lui Tyler, logodnicul meu (nu el este tatăl copilului meu) – i-am spus că o voi da pe Tanzie spre adopție. După cum se poate vedea, nu am luat această hotărâre pentru mine, ci pentru Tanzie. Am aflat despre existent câtorva agenții de adopție, de la care am solicitat mai multe informații cu privire la procesul de adopție. De cum am găsit o agenție potrivită, i-am sunat, am mers la ei pentru a completa actele necesare și am luat acasă un dosar conținând profilele câtorva potențiale familii adoptive pentru a le studia. Marți deja alesesem o familie, am stabilit cu aceasta o întâlnire pentru ziua de miercuri, iar sâmbătă, 26 mai 2012, am semnat hârtia prin care renunțam la orice drept părintesc asupra lui Tanzie. Acea săptămână a fost, în același timp, cea mai bună și cea mai rea din viața mea. Știam că luasem hotărârea potrivită pentru fiica mea, iar acest lucru era unicul aspect care conta.

Trei săptămâni mai târziu primesc un telefon de la agenția de adopții, spunându-mi că familia pe care am ales-o ajunsese la concluzia că un copil mic nu era cea mai bună variantă pentru ei. Tot agenția respectivă mi-a comunicat faptul că îmi plasaseră fiica în cadrul altei familii adoptive, și m-au întrebat dacă doresc să vin să îi cunosc pe noii părinți adoptive ai fiicei mele. Am acceptat, spunându-le că voiam ca și Tanzie să fie prezentă la întâlnire, pentru a putea vedea felul în care aceasta interacționează cu noua ei familie.

A existat o serie de probleme cu cea de-a doua familie adoptivă. Nimic din ceea ce spuneam eu nu părea să aibă vreo importantă. Le-am spus că nu voiam ca numele fiicei mele să fie schimbat, ei I l-au schimbat. Eu voiam ca fiica mea să locuiască în statul Utah, ei locuiau în Connecticut. Agenția de adopții nici măcar nu mi-a dat posibilitatea de a alege o altă familie pentru fiica mea; nu am avut nici un cuvânt de spus în această privință.

Familia mea nu știa ce făceam și nici nu le-am spus, pentru că nu voiam să înceapă războiul custodiei. Tot ce îmi doream era ca întreg calvarul să ia sfârșit. Asemenea multor alte mame care și-au plasat copiii spre adopție, și eu am motivele mele pentru care nu-mi doresc ca Tanzie să fie crescută de membrii familiei mele.

Când am ajuns acasă mi-a luat ceva vreme, dar mi-am făcut curaj într-un final și am sunat-o pe mama pentru a-i spune că o plasasem pe Tanz (porecla lui Tanzie) spre adopție. Mi-a spus că nu mai am voie să mai calc în casa ei, și nici să mai vorbesc cu ea; familia mea nu mai voia să aibă nimic de-a face cu mine. Îmi pierdusem familia și copilul într-o singură zi. Eram distrusă. Am căzut în cea mai cruntă depresie din viața mea.

Din fericire, nu eram complet singură. Încă îl mai aveam pe Tyler, logodnicul meu, lângă mine. Într-o zi, m-am tezit și am hotărât să fac ceva special pentru el; m-am dat jos din pat, m-am adunat și am făcut curat în cameră. Am hotărât că nu voi permite ca acel impas din viața mea să-mi distrugă relația cu unica persoană pe care o mai aveam lângă mine în acel moment.

Am ales să-i ofer fiicei mele șansa de a avea o viață mai bună și știu că a fost o hotărâre pe care am luat-o conștient. Am făcut ceea ce am considerat că era mai bine pentru ea. Privind la tot ce s-a întâmplat în ultimul an, mă bucur că am luat această decizie. A fost unica hotărâre extrem de dificilă pe care am avut-o de luat în viață și pentru care am plătit cu prețul familiei mele.

Poate că într-o zi vor reuși să treacă peste durerea și furia pe care o simt acum față de mine. Tot ce pot eu să fac este să le stau la dispoziție atunci când vor dori să vorbim despre asta și să-mi pun ordine în viață astfel încât, atunci când fiica mea va veni să caute răspunsuri, eu să i le pot oferi – să îi pot spune de ce am făcut ceea ce am făcut.

Am învățat atât de multe despre mine însămi de la Tanzie. Mi-a arătat ce înseamnă iubirea și durerea. Dar, mai mult decât atât, mi-a arătat că pot găsi în mine forța necesară pentru a face un gest altruist, indiferent de durerea pe care mi-o poate provoca. Cu toate că nu mi-a fost deloc ușor la început, încep să învăț să fiu omul de care fiica mea va avea nevoie în momentul în care va reveni în viața mea, și știu că într-o zi va reveni.

Din când în când mai primesc vești și fotografii de la noua ei familie adoptivă, iar fotografiile nu mint – Tanzie este, în continuare, cea mai veselă și mai frumoasă fetiță pe care am văzut-o vreodată. Gândul că fiica mea este iubită nu doar de o familie, ci de două familii, mă ajută să îmi duc mai departe zilele. Tanzie are parte de două familii care ar face orice pentru ea. Și, cu toate că știu cât de iubită este fiica mea, tot îmi fac griji pentru ea și mă întreb, în permanență, oare ce face.

În mintea mea, există tot timpul această comparație între prima familie și cea de-a doua – sunt atât de multe diferențe între ele, încât este greu să nu le compar. Prima familie mă ținea în permanență la curent cu tot ce se întâmpla în viața fiicei mele, pe când, cu cea de-a doua familie, întregul proces de comunicare este în continuare intermediat de agenția de adopție. Nu pot decât să sper că lucrurile se vor schimba și că vom ajunge ca, într-o zi, să putem relaționa unii cu alții. Până atunci, însă, nu pot decât să-mi păstrez speranța, știind că am făcut tot ce mi-a stat în putință, la acest moment, pentru a-i oferi fiicei mele viața pe care o merită.

Traducere din limba engleză: Diana Orzan

Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură și violență. Dar, după cum confirmă și CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă și libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără și avortul sau atracția pentru persoane de același sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de amenințarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

DONEAZĂ !

Asociația ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenția ta, dar noi nu putem face asta.
Așadar, îți lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmărești sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăți,
informațiile relevante pentru tine, familia ta și alegerile tale.
Pentru a ți le proteja și păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ți se pare că informările și analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viața ta
și se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru și altora
și să susții financiar, după posibilități,
continuarea și profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoștință,
Redacția Stiripentruviata.ro
Știri pentru viață, pentru femeie, pentru familie

 


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *