Carol-Lynn: „Din ziua în care s-a născut, am iubit-o mai mult decât orice pe lumea asta” – Adopția din timpul sarcinii (1)


AlexandraNadane.ro, 2 noiembrie 2017  În SUA, Marea Britanie și Australia sunt legale adopția începută din timpul sarcinii  și adopția deschisă. Uneori femeilor care aleg să-și nască copiii și să-i dea copiii spre adopție li se spune: „Mai bine faci avort decât să-l dai”. Decizia în privința adopției este grea pentru mamă, dar în același timp e singura decizie care salvează două vieți și oferă copilului posibilitatea de a avea șansa la o viață mai bună. Carol-Lynn a trecut prin asta și povestește cum a fost, cu bune și cu rele, iar acum este convinsă că a luat cea mai bună decizie pentru Tanzie.


Fiica mea, Tanzie, s-a născut pe 11 aprilie, 2011. Din ziua în care s-a născut, am iubit-o mai mult decât orice pe lumea asta. S-a creat o legătură despre care nu credeam că poate exista între doi oameni pe lumea asta. Primul an din viaţa ei a trecut pe nesimţite. A crescut văzând cu ochii. Într-un singur an a învăţat, rând pe rând, să se rostogolească, să stea în picioare, să se târască, să meargă, să vorbească.

La scurt timp după prima ei aniversare am fost nevoită să iau cea mai dificilă decizie din viaţa mea. A trebuit să aleg între a creşte singură un copil pentru care nu eram pregătită, sau a-i acorda acestuia şansa unei vieţi mai bune prin intermediul unei familii adoptive. Mi s-a spus că, dacă îmi voi asculta inima şi instinctul, voi şti care este cea mai bună hotărâre.

Varianta cea mai potrivită pentru fiica mea îmi rupea mie inima în două. Am luat o hotărâre pe care i-am comunicat-o şi lui Tyler, logodnicul meu (nu el este tatăl copilului meu) – i-am spus că o voi da pe Tanzie spre adopţie. După cum se poate vedea, nu am luat această hotărâre pentru mine, ci pentru Tanzie. Am aflat despre existent câtorva agenţii de adopţie, de la care am solicitat mai multe informaţii cu privire la procesul de adopţie. De cum am găsit o agenţie potrivită, i-am sunat, am mers la ei pentru a completa actele necesare şi am luat acasă un dosar conţinând profilele câtorva potenţiale familii adoptive pentru a le studia. Marţi deja alesesem o familie, am stabilit cu aceasta o întâlnire pentru ziua de miercuri, iar sâmbătă, 26 mai 2012, am semnat hârtia prin care renunţam la orice drept părintesc asupra lui Tanzie. Acea săptămână a fost, în acelaşi timp, cea mai bună şi cea mai rea din viaţa mea. Ştiam că luasem hotărârea potrivită pentru fiica mea, iar acest lucru era unicul aspect care conta.

Trei săptămâni mai târziu primesc un telefon de la agenţia de adopţii, spunându-mi că familia pe care am ales-o ajunsese la concluzia că un copil mic nu era cea mai bună variantă pentru ei. Tot agenţia respectivă mi-a comunicat faptul că îmi plasaseră fiica în cadrul altei familii adoptive, şi m-au întrebat dacă doresc să vin să îi cunosc pe noii părinţi adoptive ai fiicei mele. Am acceptat, spunându-le că voiam ca şi Tanzie să fie prezentă la întâlnire, pentru a putea vedea felul în care aceasta interacţionează cu noua ei familie.

A existat o serie de probleme cu cea de-a doua familie adoptivă. Nimic din ceea ce spuneam eu nu părea să aibă vreo importantă. Le-am spus că nu voiam ca numele fiicei mele să fie schimbat, ei I l-au schimbat. Eu voiam ca fiica mea să locuiască în statul Utah, ei locuiau în Connecticut. Agenţia de adopţii nici măcar nu mi-a dat posibilitatea de a alege o altă familie pentru fiica mea; nu am avut nici un cuvânt de spus în această privinţă.

Familia mea nu ştia ce făceam şi nici nu le-am spus, pentru că nu voiam să înceapă războiul custodiei. Tot ce îmi doream era ca întreg calvarul să ia sfârşit. Asemenea multor alte mame care şi-au plasat copiii spre adopţie, şi eu am motivele mele pentru care nu-mi doresc ca Tanzie să fie crescută de membrii familiei mele.

Când am ajuns acasă mi-a luat ceva vreme, dar mi-am făcut curaj într-un final şi am sunat-o pe mama pentru a-i spune că o plasasem pe Tanz (porecla lui Tanzie) spre adopţie. Mi-a spus că nu mai am voie să mai calc în casa ei, şi nici să mai vorbesc cu ea; familia mea nu mai voia să aibă nimic de-a face cu mine. Îmi pierdusem familia şi copilul într-o singură zi. Eram distrusă. Am căzut în cea mai cruntă depresie din viaţa mea.

Din fericire, nu eram complet singură. Încă îl mai aveam pe Tyler, logodnicul meu, lângă mine. Într-o zi, m-am tezit şi am hotărât să fac ceva special pentru el; m-am dat jos din pat, m-am adunat şi am făcut curat în cameră. Am hotărât că nu voi permite ca acel impas din viaţa mea să-mi distrugă relaţia cu unica persoană pe care o mai aveam lângă mine în acel moment.

Am ales să-i ofer fiicei mele şansa de a avea o viaţă mai bună şi ştiu că a fost o hotărâre pe care am luat-o conştient. Am făcut ceea ce am considerat că era mai bine pentru ea. Privind la tot ce s-a întâmplat în ultimul an, mă bucur că am luat această decizie. A fost unica hotărâre extrem de dificilă pe care am avut-o de luat în viaţă şi pentru care am plătit cu preţul familiei mele.

Poate că într-o zi vor reuşi să treacă peste durerea şi furia pe care o simt acum faţă de mine. Tot ce pot eu să fac este să le stau la dispoziţie atunci când vor dori să vorbim despre asta şi să-mi pun ordine în viaţă astfel încât, atunci când fiica mea va veni să caute răspunsuri, eu să i le pot oferi – să îi pot spune de ce am făcut ceea ce am făcut.

Am învăţat atât de multe despre mine însămi de la Tanzie. Mi-a arătat ce înseamnă iubirea şi durerea. Dar, mai mult decât atât, mi-a arătat că pot găsi în mine forţa necesară pentru a face un gest altruist, indiferent de durerea pe care mi-o poate provoca. Cu toate că nu mi-a fost deloc uşor la început, încep să învăţ să fiu omul de care fiica mea va avea nevoie în momentul în care va reveni în viaţa mea, şi ştiu că într-o zi va reveni.

Din când în când mai primesc veşti şi fotografii de la noua ei familie adoptivă, iar fotografiile nu mint – Tanzie este, în continuare, cea mai veselă şi mai frumoasă fetiţă pe care am văzut-o vreodată. Gândul că fiica mea este iubită nu doar de o familie, ci de două familii, mă ajută să îmi duc mai departe zilele. Tanzie are parte de două familii care ar face orice pentru ea. Şi, cu toate că ştiu cât de iubită este fiica mea, tot îmi fac griji pentru ea şi mă întreb, în permanenţă, oare ce face.

În mintea mea, există tot timpul această comparaţie între prima familie şi cea de-a doua – sunt atât de multe diferenţe între ele, încât este greu să nu le compar. Prima familie mă ţinea în permanenţă la curent cu tot ce se întâmpla în viaţa fiicei mele, pe când, cu cea de-a doua familie, întregul proces de comunicare este în continuare intermediat de agenţia de adopţie. Nu pot decât să sper că lucrurile se vor schimba şi că vom ajunge ca, într-o zi, să putem relaţiona unii cu alţii. Până atunci, însă, nu pot decât să-mi păstrez speranţa, ştiind că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă, la acest moment, pentru a-i oferi fiicei mele viaţa pe care o merită.

Traducere din limba engleză: Diana Orzan

Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

DONEAZĂ !

Asociaţia ProValori Media
RO18RZBR0000060016473191- RON
RO85RZBR0000060016473246 – EUR

Dragă cititorule,
Foarte multă lume se bate pentru atenţia ta, dar noi nu putem face asta.
Aşadar, îţi lăsăm deplina libertate de a alege să ne urmăreşti sau nu.
Ne străduim să adunăm la un loc, fără conformism, teamă sau prejudecăţi,
informaţiile relevante pentru tine, familia ta şi alegerile tale.
Pentru a ţi le proteja şi păstra, trebuie să fii în primul rând informat.
Dacă ţi se pare că informările şi analizele pe care le selectăm sunt utile pentru viaţa ta
şi se pot dovedi necesare în dezbaterea publică din România,
te invităm să faci cunoscut site-ul nostru şi altora
şi să susţii financiar, după posibilităţi,
continuarea şi profesionalizarea demersului nostru.
Cu recunoştinţă,
Redacţia Stiripentruviata.ro
Ştiri pentru viaţă, pentru femeie, pentru familie

 

No comments yet.

Lasă un răspuns