avort

Beneficiarul proiectului de lege pentru consilierea înainte de avort este, în primul rând, femeia

Răspunsul Asociației Provita Media, la întrebările adresate de revista „Elle” cu privire la proiectul de lege privind consilierea în criză de sarcină. La întrebările Ioanei Ulmeanu (Elle) a răspuns Larisa Iftime.


1. Proiectul de lege inițiat de Sulfina Barbu împreună cu Marius Dugulescu a generat câteva controverse. De ce ați ales dumneavoastră să susțineți acest proiect ?
Acest proiect poate îmbunătăți sănătatea femeilor din România, informându-le despre ceea ce înseamnă un avort și care sunt consecințele lui asupra lor. Suntem mulțumiți că, în sfârșit, doi parlamentari au inițiat un asemenea proiect și alți 49 îl susțin. Noi, care monitorizăm felul cum evoluează lucrurile în acest domeniu, prin buletinul „Dosar Provita Media”, pe care-l elaborăm lunar, din 2003, observăm cum, în ultima vreme, lucrurile evoluează pozitiv. Tot mai mulți oameni sunt reticenți la avort și-și pun probleme cu privire la consecințele lui. 
Acum câțiva ani, mai exact, în 2003, când am făcut o anchetă printre parlamentari, pe această temă, aproape nu am găsit o persoană, un parlamentar, în speță, care să fie atent, cât de cât, la problemele avortului. Nu mai vorbesc de cineva care să fi inițiat un asemenea proiect de lege. Și atunci am vorbit cu reprezentanții organizațiilor de femei din partidele principale din Parlament. Acum, după cum vedeți, parlamentarii și instituțiile devin din ce în ce mai atente. Eu cred că lucrurile vor evolua chiar mai bine decât atât. Știm cu toții că, după 1990, avortul evoluase atât de îngrijorător, încât în ochii străinilor, această situație era cel puțin ciudată. Străinii se uitau – și se mai uită la noi – ca la un popor barbar, ieșit din comunism, cu totul fără frică de Dumnezeu. Și acest interviu este semnul că presa a devenit atentă la problemele din jurul avortului, nu numai la cifrele lui. Și, apoi, să nu uităm că, avortul, ca fenomen social la scară largă, este de dată relativ recentă. 
La peste o jumătate de secol de la legalizarea lui în țările industrializate au început să apară și reacții împotrivă, în principal, deoarece avortul lasă răni adânci, atât în inima mamelor, cât și în inima taților. În Marea Briatnie, SUA, Franța, Italia, Germania, Spania și în multe alte țări ale lumii se extinde mișcarea „Silence no More”. Acum, aceasta există și în România, prin proiectul „Rupe tăcerea”. În cadrul acestei mișcări, femei și bărbați, tineri sau bătrâni, mărturisesc în public tragedia avortului pe care l-au trăit, tocmai că societatea să înțeleagă ce înseamnă drama unui avort.

2. Care credeți că vor fi beneficiarii acestui proiect și la ce rezultate pozitive vă așteptați ca urmare a lui ?
Beneficiarul acestui project este, în primul rând, femeia și cei din jurul ei. Problema femeii, în România, în ultimii ani, este destul de controversată. Pe de o parte, feminismul vrea ca femeia să devină activă social, să fie cât mai prezenta în realități politice, dar toate acestea făcându-se pe fondul deteriorării unei situații, a unor comunități și instituții cu tradiții. Familia începe să aibă din ce în ce mai multe probleme, femeia nu mai are timp să se ocupe de educația copilului. Când vorbesc de educație, nu mă refer doar la a-l ajuta pe copil să-și facă temele, ci la a-l pregăti să facă față unei realități specifice, unei societăți deschise la tot felul de noutăți. Iar unele din aceste „noutăți” îi derutează pe copii, îi deturnează afectiv, îi tulbură. 
Nimeni nu contestă, cred, faptul că, în acest moment, în societatea românească există foarte multă violență. Violența se manifestă ca o infracțiune, dar mai ales ca atitudine comună. De aceea rolul femeii, al mamei este foarte important în a ajuta la intrarea copiilor în lume, a-i asigura un suflet sau un psihic echilibrat, cum se spune. Avortul, iar spun, are consecințe fizice multiple. Nimeni nu contestă acest lucru. Toate aceste suferințe se adună undeva, mai ales, în familie, mai ales în jurul mamei. Toți din jurul femeii suferă, de la soț, la copil. Dacă discutăm doar la general această lege, ea nu ar face decât să ridice o problemă morală femeilor care vor să facă un avort. Le-ar face să înțeleagă că avortul nu este un fapt comun, ca acela de a mânca sau a bea un pahar de apă. 
Avortul este o operație complexă din punct de vedere fizic, precum și o problemă din punct de vedere psihic și moral. Legea nu face decât să ridice un semn de întrebare. Ea le face pe femei să se mai întrebe încă o dată, dacă e bine sau rău ceea ce fac. În proiectul de lege, nu există nici un paragraf prin care să se interzică avortul.

3. Credeți că pot exista și consecințe negative ale acestui proiect, după cum susțin ONG-urile care au cerut retragerea lui ?
ONG-urile care cer retragerea lui, a căror activitate o cunosc bine, susțin de 20 de ani o deschidere și mai mare pentru avort. Ce consecințe negative ar putea avea această lege, dacă, așa cum vedeți, ea ridică doar probleme de natură teoretică? Practic, ea nu obstrucționează pe nimeni. Faptul că a apărut un grup de parlamentari care au inițiat un asemenea proiect, ne spune că există deja un curent social care se împotrivește avortului. În aceste întrebări din lege se regăsesc punctele de vedere ale acestei părți din populație. Așa evoluează realitatea. Răspund acum cu argumentele grupurilor care vor să blocheze legea. Dacă aș răspunde cu argumentele noastre, ale acelor care practică creștinismul, mersul la biserică, lucrurile ar sta cu totul altfel. Aș întreba, de ce marile ziare și televiziuni, în zilele de mari sărbători creștine, dau cifre impresionante despre majoritatea oamenilor care sărbătoresc aceste evenimente creștine? Televiziunile fac rating pe sărbătorile creștine. Guvernul dă liber oamenilor de Paști și de Crăciun. Asta însemnând că majoritatea oamenilor vrea să se bucure, să sărbătorească. Este doar, credeți, un eveniment cultural? Și dacă ar avea doar valoare culturală asemenea evenimente, asta ar însemna că o mare parte din oameni își orientează viața, cel putiun din punct de vedere cultural, după Biserică. Atunci nu credeți că ar trebui să fie luată în seamă și morală creștină? Dacă n-am face-o nu ne-am situa, oare, într-o poziție schizoidă, din punct de vedere psihic? Am fi duali.

4. Există posibilitatea ca o astfel de lege să încalce în vreun fel drepturile femeilor ?
Dacă vorbim despre „drepturile femeii de a dispune de propriul corp”, concepte ultraliberaliste, da. Dar avortul nu este o procedură terapeutică, de vindecare. Gama complicațiilor medicale, care urmează unui asemenea „drept”, este mare, putând ajunge chiar până la deces. Acest „drept al femeii de a dispune de propriul corp” poate fi înțeles și ca un fel de automutilare. Mentalitatea acestor „drepturi” nelimitate, din păcate, a creat această situație cu totul specială a femeii din România. Femeia din România, n-o spun eu, o spune chiar mass-media, are din ce în ce mai multe suferințe. Suferințele provin și din viziunile pe care le-au adoptat în ultimii ani. Nimeni nu poate contesta faptul că în ultimii ani România a fost dominată de idei extremiste feministe, viziuni ateiste. 
Mie această situație mi se pare asemănătoare cu începutul revoluției bolșevice, la 1918, așa cum am citit că s-a întâmplat atunci. Câțiva ani, după instaurarea bolșevismului, tot felul de mentalități ultraliberaliste au fost prezente în societatea rusă. De acolo a venit „actul sexual echivalent cu a bea un pahar de apă”, dacă o cităm pe prima femeie-ambasador din URSS, Alexandra Kollontai. La fel este înțeles și astăzi. Ai nevoie… bei un pahar cu apă. Ei bine, această lege pune câteva întrebări pertinente asupra acestei situații deșanțate. Înseamnă oare că, prin această lege, sunt obsrtucționate libertățile femeii? Aș mai avea două obiecțiuni referitor la felul cum este înțeles conceptul de libertate a femeii. Prima se referă la limbă de lemn a ideologiilor noi. Ca și în comunism, unde în ideologie se vorbea de libertățile omului, în politicile actuale de acest gen, când se vorbește de libertatea femeii „de a dispune de propriul corp”, într-un limbaj natural, aceasta ar însemna: femeia să nu mai aibă grijă de copii, femeia să renunțe la căsătorie în orice moment, femeia să intre aibă relații sexuale de la cea mai mică vârsta posibilă, fără nicio opreliște morală, femeia să facă avort fără a se întreba dacă e bine sau e rău etc.
A doua obiecție, legat de libertățile femeii, constă în aceea că nu luăm în seamă problemele pe care le-a creat acest concept în ultimii ani. Dacă ținem seama de consecințele practicării conceptului „tuturor drepturilor și libertăților” de 20 de ani la noi, situația femeii s-a agravat foarte mult, mergând spre tot felul de extremisme. Avortul este unul dintre aceste acte duse la extrem. Nu se automutilează ea prin astfel de operații repetate cu frecvența tot mai mare? Și s-ar putea că este din ce în ce mai nefericită. Ce câștigăm, atunci, mergând în continuare pe acest concept?

5. Probabil că, în multe dintre cazuri, alegerea pe care o au de făcut femeile este aceea dintre a naște sau nu un copil care nu poate fi îngrijit, crescut, educat sau iubit corespunzător. Care alegere este cea firească în acest caz și de ce ?
Întrebarea dvs trimite la o anume viziune de viață. Dacă îi întrebăm pe copiii orfani dacă sunt fericiți că trăiesc, că s-au născut, să vedeți cum mulțumesc mamelor lor că i-au adus pe lume. Vorbind despre „alegerea de a avea un copil la timpul potrivit”, nu întotdeauna ne reușește acest lucru. Totuși, femeia alege să aibă o relație fundamentală cu un copil sau nu? Este aceasta cea mai frumoasă relație din punct de vedere moral și sufletesc, cea a mamei cu copilul său? Vă las să răspundeți. Mai mult, femeia se schimbă în bine, în relația cu copiii săi, prin faptul că fiecare este unic și aduce cu el ceva pe lumea asta. 
Din toate aceste relații, femeia are numai de câștigat. Este incomparabil ceea ce primește o femeie din relația ei cu un copil atunci când îl iubește, față de orice relație a ei cu o funcție sau cu un salariu mare. Eu cred că orice femeie trebuie să opteze pentru situațiile care sunt benefice sufletului ei. Dacă se îmbunătățește situația femeii din punct de vedere sufletesc, și situația socială din România se va îmbunătăți. În primul rând, femeia trebuie să opteze pentru o situație care s-o așeze într-o relație benefică cu sufletul ei. Dacă va reuși acest lucru, va reuși să-și rezolve și poziția ei socială.

6. Cum poate o astfel de lege, privită deja drept o privare de drepturi pentru femei, să fie o soluție pentru aceste femei ?
Să discutăm în termeni politici… Faptul că există o inițiativă parlamentară, aceasta înseamnă că parlamentarii care au inițiat-o considera că există în societate un număr de femei care acceptă acest punct de vedere. Dacă n-ar exista o asemenea realitate, fiți sigură că nici un parlamentar n-ar mișca un deget. Cum v-am mai spus, situația la noi este în prefacere. Tot mai mulți oameni îmbrățișează punctul de vedere care contravine acceptării libertății excesive a avortului. Desigur că există și un număr de femei care, în continuare, nu pot fi zdruncinate din viziunea care domnia de 20 de ani România. Dacă ele vor să-și asume în continuare consecințele acestei situații în care se afla femeile din România, situații deplorabile, din punct de vedere fizic și sufletesc, atunci să continue așa. 
Eu cred că tot mai multe femei, dacă vor exista semne de întrebare, cel puțin – căci legea nu ridica decât semne de întrebare și nu oprește pe nimeni – vor încerca să-și reconsidere viața, să accepte altă viziune. Orice om rațional, căruia nu-i merge bine, urmând un anume curs al vieții, cred că încearcă să și-l schimbe. Orice om caută o cale a reușitelor lui. Iar reușitele omului, în primul rând, sunt cele care vorbesc despre suflet. Despre împăcarea sufletească.

7. În timp ce o parte a propunerilor din proiectul de lege au fost primite bine – informarea cu privire la riscuri și complicații, explicarea alternativelor la avort ; alte prevederi au fost considerate ca făcând apel la emotivitatea pacientelor – informarea cu imagini foto/video a procedurii de avort, sublinierea faptului că embrionul este o ființă umană din momentul conceperii.
Dacă ne-am uita la legile americane privind consilierea înainte de avort, am fi foarte uimiți să constatăm că, acolo, 33 de state cer ca femeii să i se dea informații despre procedura de avort specifică, în timp ce 21 de state cer ca femeii să i se dea informații despre toate procedurile obișnuite de avort. Alte 11 state includ informații despre abilitatea fătului de a simți durerea. De asemenea, 18 state includ informații exacte despre posibilul efect al avortului asupra fertilității viitoare; 6 state oferă informații despre legătura dintre cancerul mamar și avort; 20 de state includ informații despre posibile reacții psihice ale femeii după avort etc. 
Desigur că, așa cum am spus până acum, legea nu face decât să pună probleme din punct de vedere moral și sufletesc. Unde există suflet, există și emotivitate. Cât privește felul cum numim noi copilul, fie „embrion”, „fat” sau „copil”, aici se ascunde una dintre deturnările făcute de limbajul de lemn. Limbă de lemn a celor care susțin avortul numește copilul „masă celulară”, „produs de concepție”. Nicidecum embrion, făt sau copil. Asta înseamnă că ei se feresc să răspundă la întrebarea pe care mi-ați pus-o, se feresc să spună că în pântecele mamei însărcinate este un copil. Iar copilul este o ființă umană din momentul concepției. Asta este o problemă fundamentală, la care răspunde în mod misterios afectivitatea femeii, nu aceasta raționalitate de tip ideologic. 
Orice femeie însărcinată are intuiția că poartă în pântece o ființă umană. Să spunem acest adevăr. Dacă nu-l spunem, psihicul nostru devine schiziod. El lucrează cu două adevăruri, dintre care unul cu siguranță este fals. Asta duce la crearea de ambiguități de natură psihică, accentuate de alte greutăți, până la boli psihice. Mai mult, chiar susținătorii avortului recunosc că femeia însărcinată este, de obicei, neliniștită atunci când se află în fața unui avort. De ce se întâmpla acest lucru ? Dacă în uterul ei nu se afla o ființă umană, un făt, un copil, de ce s-ar neliniști? Una din explicații ar fi ca inconștient, intuitiv, femeia știe că are acolo un copil, pe care dorește să-l apere cumva.

8. De ce credeți că sunt necesare aceste precizări, mai ales în condițiile în care, în cazul nici unei alte proceduri medicale, nu există obligația de a vedea cum va decurge procedura respectivă ?
Noi vorbim de o procedură cu totul specială. Nu vorbim de o operație la unghii sau la păr. Vorbim de o operație în care o femeie are probleme emoționale și morale. O sarcină este rezultatul unei experiențe afective. Nu este ceva doar rațional și mecanic. De aici rezulta complexitatea operației. Mai sus, am explicat că la mijloc este vorbă nu de o „masă biologică”, „de o îngrămădire de celule”, ci de un făt, de un copil. Imaginați-vă un medic care face fertilizare în vitro și explică la televizor că, „din momentul concepției, putem ști ce culoare va avea părul și ochii lui, putem ști și de ce sex va fi bebelușul”. 
Atunci: are femeia însărcinată în pântece un copil, cum spune specialistul în FIV, sau are „o masă de celule”, cum spune medicul care face avort? Judecați și singură. Și atunci o astfel de operație nu trebuie cumva monitorizată de măsuri speciale? Iar în lege sunt prevăzute câteva asemenea măsuri. Asemenea măsuri nu sunt decât de prevenție. Și, din datele pe care le avem, nici o femeie consiliată nu a regretat că a născut, am auzit însă foarte multe femei care au regretat avortul. Totuși, legea prevede că decizia finală este a femeii.
9. Credeți că o asociație creștină are datoria de a susține astfel de proiecte, chiar dacă unii dintre cei afectați de proiectele respective nu sunt creștini ? De ce ?
Referitor la prima parte a întrebării, răspund cu toată convingerea că nu numai creștinii accepta o asemenea viziune, că o femeie însărcinată poartă în pântece un copil, iar această relație este de natură cu totul specială. Și orice suferință a copilului se răsfrânge și asupra sufletului ei. De altfel, aș vrea să vă întreb și eu de ce cei care se opun avortului, trebuie să plătească pentru avorturi din contribuția lor către stat? După cum știm, mare parte din avorturile din spitalele de stat sunt subvenționate de la buget. 
Legea nu face apel la credință, ci pune câteva întrebări de natură sufletească, de natură psihică. În prezent, există peste 250 de studii în lume, care arata ca avortul are consecințe psihice. Susținătorii avortului afirma că aceste studii ar fi „un mit” și nu sunt „recunoscute de Organizația Mondială a Sănătății”. Dar OMS susține avortul, accesul liber la avort, cum poate fi imparțial față de aceste studii? Iar studiile există, publicate în reviste de prestigiu de specialitate și numai cei care nu doresc să audă de ele spun că nu există. Nu mai vorbesc de studiile care trimit la legătura dintre avort și bolile fizice. Amintesc aici că 6 state americane oferă informații, în cadrul consilierii înainte de avort, despre legătura dintre cancerul mamar și avort. Pentru asta nu trebuie să faci apel la credință, ci doar la cunoștințe elementare medicale. 
Cum am arătat mai sus, numărul celor care încep să fie atenți la consecințele avortului a crescut la noi. Din păcate, nu avem încă studii care să spună celor neconvinși că situația se schimbă. Aș spune că aceasta este una din datoriile presei. Presa să „ia pulsul” realității, cum se spune, și să informeze corect oamenii. Dacă faceți anchete printre oameni, veți vedea că mulți sunt nemulțumiți de problemă morală din România, doresc o „renaștere morală”. Între toate aceste probleme de natură morală și sufletească există o legătură directă sau indirectă cu avortul și cu creșterea excesivă a mentalităților în favoarea sexualității fără limite.


Proiectul de lege privind înființarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citițaici textul proiectului.

Susțineți acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziție publică în această privință.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugați să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă ați trecut printr-o situație similară cu cele prezentate până acum și puteți da mărturie despre acest fapt scrieți-ne pe aceeași adresă.


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button
Close