criza de sarcină

Avorturi regretate: „Dacă mi-aș fi dorit măcar o clipă să fac avort, aș fi știut pentru ce sufăr” / Mărturii despre criza de sarcină #64

Sunt într-o situație dramatică după ce s-a întâmplat nenorocirea. Am făcut recent un avort. Cel mai important aspect este că eu mi-am dorit foarte mult un copil și pentru mine reprezenta clar un dar de la Dumnezeu.

Tocmai împlinisem 40 de ani și îmi doream o fetiță, iar Dumnezeu mi-a dăruit-o. Dar soțul meu sub nicio formă nu a dorit. Pe cât luptam mai mult pentru viața fetiței mele, pe atât el era mai înverșunat.

La un moment dat am pierdut lupta… deși aveam o dorință aprigă de a păstra copilul. Pur și simplu s-au împletit încăpățânarea soțului cu neputința mea de a mai lupta. Nu știu ce s-a întâmplat. Eu încă aștept să se termine coșmarul. Dacă mi-aș fi dorit măcar o clipă să fac avort, aș fi știut pentru ce sufăr, că eu am dorit. Dar faptul că n-am mai putut lupta și am sperat până în ultima clipă că Dumnezeu îi va schimba inima soțului…

A fost o situație limită. Pur și simplu mă rugam în drum spre clinica respectivă să se întâmple un accident ca să fie un semn pentru soț, dar în schimb n-am avut puterea să urlu, să plâng, să fac tot posibilul să nu mă duc acolo.

Vă dați seama, eu i-am auzit inima bătând. Era foarte mică, dar îi bătea inima. Și l-am implorat pe soț: «înțelege că i-am auzit inima! Înțelege că este fetița mea și înțelege că îmi doresc copilul!”.

Acum el spune că nu-i vine să creadă ce a făcut, că a fost un moment în care nu a mai gândit normal.

Îmi vine să merg să urlu pe străzi. Este prea târziu. V-am descoperit după avort. N-am avut puterea să cer ajutorul. Nu a știut nimeni. Nu a știut mama, tata, fratele.

Vestea că sunt însărcinată a fost un motiv de bucurie. Era exact după ce am împlinit 40 de ani. Ce dar mai de preț putea să primească cineva la o asemenea vârstă de la Dumnezeu?

N-a știut nimeni, nici nașii și n-am putut să spun nimănui. N-am descoperit nicio asociație care să mă ajute. Dacă aș fi știut și dacă aș fi cerut ajutorul poate s-ar fi salvat această viață. M-am trezit abia după ce s-a terminat.

Nu pot să depășesc acest moment. Plâng non-stop și nu pot să-mi revin. Nu găsesc puterea de a merge mai departe. Simt că viața mea s-a terminat odată cu avortul pe care l-am făcut.

Sursa: Mărturie consemnată de Alexandra Nadane, Președinte Studenți pentru viață

Vă rugăm să ne sprijiniți trimițând mărturii
sau îndemnând persoanele cunoscute
care au trecut prin criză de sarcină să trimită mărturii la 101marturii@gmail.com

Mărturiile se vor publica la FemeiFericite.com sau AvorturiRegretate.ro
Numele și datele personale nu vor fi făcute publice decât la cerere.


Citește mai multe mărturii despre criza de sarcină



Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button