teoria genului

Av. Ana-Corina Săcrieru: Referendumul pentru căsătorie protejează și definiția firească a genului

În ultima perioadă, în legis­lația românească au intervenit modificări în ceea ce privește educația copiilor. Astfel, prevederi ale Convenției de la Istanbul au fost transpuse în legis­lația internă, cu privire la educație, prevă­zân­du-se în mod expres că Ministerul Educației Naționale are obligația de a efectua demersurile necesare pentru a include în curriculumul școlar al fiecărui nivel de educație și abordări didactice referitoare la rolurile de gen.

În Strategia națională privind promovarea egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați și prevenirea și combaterea violenței domestice, aprobată prin HG 365/24.05.2018, sunt prevăzute în mod expres: organizarea unei campanii de informare şi educare privind eliminarea stereotipurilor de gen, modelelor culturale, obiceiurilor şi tradi­țiilor ce influenţează direct concilierea vieții profesionale cu viața familială, includerea în programa școlară a unor noțiuni privind egalitatea de gen, integrarea perspectivei de gen în manualele școlare, combaterea stereotipurilor de gen în rândul tinerilor și organizarea unei campanii de sensibilizare și promovare a rolului și importanța dezvoltării abilităților non-cognitive la adolescenți, cu accent pe eliminarea stereotipurilor.

Definiția „stereotipurilor de gen”

Ca să înțelegem ce va fi combătut în manualele școlare drept „stereotipuri de gen”, ne ducem tot în lege și aflăm că „prin stereotipuri de gen se înțeleg sistemele organizate de credințe și opinii consensuale, percepții și pre­judecăți în legătură cu atribuțiile și caracteristicile, precum și rolurile pe care le au sau ar trebui să le îndeplinească femeile și băr­bații”. Aceste convingeri – despre rolurile pe care noi știm că le îndeplinesc femeile și bărbații – trebuie așadar „combătute”. Cu alte cuvinte, noua lege definește stereotipurile de gen drept ceea ce noi credem sau am fost învățați să credem că trebuie să îndeplinească o femeie în calitatea ei de femeie și un bărbat în calitatea lui de bărbat. Acestea trebuie combătute în manualele școlare, iar adolescenții trebuie „sensibilizați” în sensul eliminării convingerilor despre ce credem, în general, că reprezintă rolul femeii și al bărbatului.

Copiii noștri nu vor mai învăța aceste „stereotipuri de gen”, precum, de exemplu, acela că intră în rolul unei femei să nască, să își crească copiii, să îi educe ori acela că intră în rolul unui bărbat să își ocrotească familia, să-i confere sentimentul de siguranță, să le asigure un mediu sigur de dezvoltare, să le dea sentimentul de putere prin rolul său de apărător al familiei. Cu alte cuvinte, ideologia de gen a devenit o realitate juridică, cu care se confruntă în prezent familia și educația, ele fiind obligate să accepte ideea potrivit căreia genul nu este cel în care ne-am născut, ci este cel în care ne identificăm.

Avem nevoie de referendumul pentru definirea termenului de soți

Potrivit Statutului de la Roma, genul era definit funcție de datul biologic al individului. Această definiție a genului ca dat biologic înseamnă că fiecare este genul funcție de sexul în care s-a născut: fetițele – pentru că s-au născut fetițe, având sex feminin – au genul de femeie, iar băieții – pentru că s-au născut cu sex masculin – au genul de bărbat. Aceasta era definirea genului funcție de datul biologic, adică funcție de sexul cu care s-a născut individul.

Această concepție juridică a primit o dezlegare și o viziune nouă prin Convenția de la Istanbul, convenție care are titlul „Con­venția privind prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi a violenței domestice” și care, spre deosebire de Statutul de la Roma, a definit genul ca fiind un construct social.

Astfel, potrivit tezei finale a literei c, art. 3 din Convenție, genul este definit ca fiind construct social, funcție de rolurile de gen pe care o societate le consideră adecvate. Adică, într-un fel, această definiție raportează accepțiunea genului la concepția societății respective.

De aceea este foarte important ca fiecare dintre noi să ne spunem punctul de vedere cu privire la ceea ce consideră societatea românească drept adecvat în ceea ce privește definirea genului și a rolurilor de gen. De aceea, în aceste condiții, referendumul pentru definirea în Constituție a termenului de soți ca fiind bărbat și femeie devine crucial pentru că ocrotește – la nivelul cel mai înalt juridic – cei doi termeni de bărbat și femeie. 14 state au definit deja în constituțiile lor, înaintea noastră, căsătoria ca fiind uniune între un bărbat și o femeie, tocmai pentru a-și apăra copiii. Suntem în prezența unei realități noi, iar noi trebuie să facem față acestei realități, în primul rând conștientizând ceea ce se întâmplă. Ideologia de gen vine în cuprinsul ei cu definiții ca noțiunea de egalitate de gen – care nu înseamnă egalitatea dintre femeie și bărbat, ori ca noțiunea de roluri de gen, în paradigma cărora o femeie e femeie doar pentru că își asumă rolul de femeie, o femeie e mamă doar pentru că „joacă” rolul de mamă.

Ideologia de gen învață copiii că o fetiță e fetiță doar pentru că a fost îmbrăcată în roz; un băiat e băiat doar pentru că a primit avioane și puști drept jucării, că, dacă ar fi primit păpuși, atunci el n-ar mai fi fost băiat, ar fi fost fetiță; că, de fapt, rolurile de gen sunt cele pe care ni le alegem, fără legătură cu sexul cu care ne naștem. Acest complex de elemente noi pe care le aduce ideologia de gen reprezintă o paradigmă nouă, o realitate nouă, pe care familia românească este pusă în fața situației de a o asimila, așa, peste noapte.

Egalitatea de gen nu înseamnă egalitatea între bărbat și femeie

Părinții trebuie să se raporteze la această nouă paradigmă, în primul și în primul rând începând prin a-și cunoaște drepturile lor ca părinți. În momentul în care va veni copilul de la școală și va spune părinților că este invitat la o activitate școlară, părinții trebuie să cunoască drepturile pe care le au atunci când semnează acordul cu privire la participarea copilului la respectiva activitate.

O astfel de activitate desfășu­rată în provincie a fost cea din luna februarie anul acesta, în Vrancea, în care liceenilor din orașul Focșani o persoană transgender le-a spus că „este extraordinar de recompensator să facem exercițiul să gândim dincolo de binaritatea masculin – feminin, pentru că fiecare avem în noi – fie că e 0,1%, fie că e 70-80% – din genul pe care îl are sau se consideră celălalt. Și la fel de bine, și la fel de valabil sunt acele identități care sunt nonbinare, care nu aparțin nici genului masculin, nici genului feminin. S-ar putea să aparțină amândurora în pro­porții diferite și variabile sau nici unora”. Li s-a mai spus copiilor: „Identitatea de gen și orientarea sexuală sunt două lucruri diferite, care se pot combina în orice fel posibil. Genul e aici (arătându-se spre cap), dar există persoane trans care sunt heterosexuale, care pot fi homosexuale și care sunt homosexuale sau orice altă identitate sexuală, orientare sexuală. Se pot îmbina în foarte multe feluri”. Acestea au fost cuvintele ce au fost spuse în fața copiilor într-o activitate educațională.

Părinții care și-au dat sau nu acordul cu privire la participarea copiilor lor la astfel de activități educaționale ar trebui să știe: care sunt drepturile lor ca părinți în concurs cu activitatea educa­țională; ce înseamnă rol de gen, identitate de gen, egalitate de gen; ce înseamnă activități educa­ționale care au în titlu combaterea violenței împotriva femeilor – care este și titlul Convenției de la Istanbul – și ce alte noțiuni mai învață copiii lor în cadrul acestor activități ce au un titlu nobil și absolut legitim ca cel al combaterii violenței împotriva femeilor.

Pentru aceasta, un părinte trebuie să știe conținutul noțiunilor care sunt puse în discuție în activitatea educațională la care urmează să participe copilul său.

Așadar, trebuie să se știe că egalitatea de gen nu înseamnă ceea ce noi am crede la prima vedere, respectiv egalitatea dintre femeie și bărbat, ci, aici, se pune accentul pe gen. Adică eu, ca individ, pot îndeplini în mod egal un rol de gen sau altul. Pot fi 1% femeie, deși am sex de femeie, dar în realitate mă simt 80% bărbat. Deci, în mod egal pot fi celălalt gen, la fel cum pot să nu am nici un gen, să fiu o entitate nonbinară, toate acestea astfel cum au fost învățați copiii din Vrancea.

În paradigma ideologiei de gen, definiția rolurilor de gen este ansamblul de atribute pe care o persoană și le asumă, și nu cele cu care s-a născut. Toate acestea, cumva, pentru a fundamenta ideea că rolul de gen este doar funcție de alegerile noastre, și că un băiat e băiat doar pentru că a fost îmbrăcat în albastru și pentru că a primit jucării de băiat. Mai mult, el nu este băiat pentru că s-a născut cu sex de băiat, ci pentru că a primit nume de băiat. Aceasta afirmă, în esență, ideologia de gen. Aceasta învață copiii noștri.

Drepturile părinților privind educația propriilor copii

Este foarte important să cu­noaștem toate aceste definiții, pentru a ne apăra copiii, pentru că avem această posibilitate în baza dreptului prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României, de a asigura educația copiilor în concordanță cu propriile noastre convingeri ca părinți. Acest drept este prevăzut nu numai în Constituție, ci și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, unde se statuează foarte clar dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor potrivit propriilor convingeri religioase, filozofice și pedagogice.

Părinții ar trebui să cunoască toate aceste aspecte, înțelegând că ceea ce învață copiii astăzi nu este ceea ce am învățat noi și de aceea trebuie să facem acest efort cognitiv de a ști ce semnăm când ne dăm acordul pentru participarea copiilor la activități educa­ționale, în sensul de a ști exact ce înseamnă noțiunile și temele abordate pentru că în discuție este însăși ființa copilului nostru aflat încă în formare.

Totodată, art. 12 din Convenția de la Istanbul, ratificată de România în mai 2016, stabilește că statul care a ratificat Convenția – în cazul nostru România – se obligă să schimbe modelele sociale, culturale și de comportament, bazate, printre altele, pe rolurile nestereotipe de gen, stereotipiile de gen fiind ceea ce credem noi că intră în atribuțiile unei femei ori ale unui bărbat, ca roluri pe care ei le îndeplinesc.

Așadar, acestea trebuie înlăturate în viziunea ideologiei de gen, pentru ca noi să putem avea egalitate de gen, adică să putem îndeplini în mod egal orice rol de gen, funcție de alegerile noastre individuale, nu funcție de ceea ce am fost învățați că suntem și facem ca femei și ca bărbați.

Când distincția naturală dintre bărbat și femeie dispare

Este lăudabil ceea ce au făcut cultele creștine din statele din jurul nostru care au realizat o amplă activitate de conștientizare în interiorul creștinilor cu privire la aceste realități noi, în așa fel încât părintele, în deplină cunoștință de cauză, adică în mod drept, să poată lua o hotărâre, nu doar să se bazeze pe autoritatea școlii. Așa s-a ajuns ca state din jurul nostru să nu ratifice Convenția de la Istanbul, cu titlu de exemplu citând argumentul Curții Consti­tu­­ționale a Bulgariei, care a afirmat că „în Convenție, prin definirea genului ca fiind un construct social, granițele de gen dintre bărbați și femei sunt relativizate și, dacă societatea își pierde abilitatea de a distinge între femeie și bărbat, lupta împotriva violenței exercitate asupra femeii devine ceva formal, un angajament neîmplinit”.

Spre deosebire de statele din jurul nostru, în România, Con­venția de la Istanbul a fost ratificată, iar prevederile ei au fost transpuse în legile interne. Însă ceea ce trebuie să știm noi, părinții creștini, dar și toți românii care ținem la valorile familie și edu­cație, este că, odată conștien­tizată agresiunea pe care această ideologie de gen o exercită împotriva ființei copilului care ar putea ajunge să învețe la școală că el nu este ceea ce s-a născut, ci este ceea ce el singur alege să fie, noi suntem aceia care ne putem apăra copiii invocând dreptul constitu­țional prevăzut de art. 29 alin. 6 din Constituția României.

În acest sens, zeci de mii de părinți din țară s-au mobilizat și continuă să se mobilizeze în vederea notificării Ministerului Edu­cației Naționale și Institutului de Științe ale Educației cu privire la opoziția lor împotriva introducerii ideologiei de gen în educația copilului. Interesant este că auto­ritățile publice nu sunt la prima încercare de introducere a acestor noțiuni în educația copiilor. Astfel, la începutul anului, în planurile-cadru propuse pentru învăță­mântul liceal apărea o disciplină nouă, intitulată „Dimensiunea de gen de-a lungul istoriei”. Și atunci, mii de părinți din toate județele țării s-au mobilizat și au transmis lipsa acordului lor pentru modificările de acest gen vizate în propunerile făcute pentru planurile-cadru la liceu.

În concluzie, este demn de remarcat capacitatea părinților din România de a se uni pentru apărarea minții și sufletului copiilor lor, cu notarea efortului constant, de lungă durată și, din păcate, din ce în ce mai intens față de ceea ce se reglementează pentru copiii noștri. De aceea, dacă ne pasă de generația de mâine a României, dacă ne pasă de integritatea morală și de firescul societății noastre, fiecare dintre noi ar trebui să sprijine mai mult părinții români care încearcă să își apere copiii.

Să nu uităm ce spunea Papa Ioan Paul al II-lea despre programul politic pentru anularea identității de gen a bărbatului și a femeii, pe care îl definea ca fiind noua „ideologie a răului”, iar Gabrielle Kuby explica presiunea acestei ideologii asupra educației copiilor prin aceea că „pentru a crea noul om gender trebuie acaparat tineretul – cât mai devreme posibil”.

Demnitatea oricărei persoane este corolarul tuturor drepturilor omului, indiferent de sexul și orientarea ei sexuală, dar aceasta nu înseamnă că viitorul țării, copiii României, trebuie educați conform ideologiei de gen, ci că ei trebuie educați potrivit interesului superior al copilului, fără relativizarea ființei lor într-o perioadă de creștere și dezvoltare.

Sursa: Lumina de Duminică



Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate