Pe blogul „We Defend Life” („Noi Apărăm Viața”) poate fi găsită povestea unei femei căreia în urma complicațiilor apărute în timpul sarcinii medicul i-a recomandat ca unică soluție medicală avortul, deși mai erau și alte opțiuni viabile.
Tanya Beck era în săptămâna 16 de sarcină când medicul i-a spus că rinichii ei nu funcționează cum trebuie. Aceștia erau foarte umflați din cauza urinei care nu se mai scurgea normal între rinichi și vezică. Medicul nu i-a oferit prea multe detalii privind afecțiunea de care suferea, ci doar i-a spus că starea ei se va agrava odată cu avansarea sarcinii și de aceea avortul este singura soluție. În urma refuzului Tanyei de a accepta avortul, medicul a trimis-o acasă fără să-i prescrie vreun tratament.
Tanya s-a documentat singură și a identificat afecțiunea de care suferea, și anume hidronefroză. Aceasta nu este o boală primară, ci apare ca o consecință a unei obstrucții a tractului urinar, ceea ce determină acumularea de urină în rinichi, având ca rezultat umflarea acestora. În urma documentării, Tanya a identificat și 3 posibile variante de tratament, niciuna dintre acestea neimplicând avortul. Cele 3 opțiuni erau montarea unui stent sau introducerea unei sonde (cateter) în rinichi și, dacă niciuna din soluții nu rezolva problema, rămânea și varianta extirpării unui rinichi. Cu toate acestea medicul îi recomandase doar o singură opțiune, și anume avortul.
În săptămâna 31 de sarcină Tanya a ajuns la spital, temându-se că au început contracțiile. Durerea era insuportabilă, iar bebelușul ei lovea încontinuu. A fost internată cu insuficiență renală. Rinichii ei practic se dublaseră și a trebuit să suporte eliminarea a 30 de pietre. I-a fost introdusă o sondă, iar starea ei s-a îmbunătățit. Procedura a fost destul de riscantă, dar Tanya a prefera să moară, decât să avorteze.
Pe blog, apare fotografia în care Tanya arată tubul care i-a fost introdus și mesajul ei care ar trebui citit de toți cei care cred că avortul poate fi o soluție medicală, atât de medicii care o recomandă, dar și de femeile care se confruntă cu complicații pe timpul sarcinii.
„Tubul pe care îl vedeți mi-a fost introdus în rinichi printre coaste. Oricâtă durere aș simți, nu aș putea fi mai fericită știind că micuțul meu este bine. Aș trece din nou peste orice durere și prin orice procedură înainte de a lua viața fiului meu, deoarece nu doar corpul meu suferea, dar și al lui. Nici el nu pute sta liniștit și relaxat, deoarece știa că ceva nu este în regulă.
Ar fi trebuit să mi se prezinte toate opțiunile. Noi femeile și bebelușii merităm mai mult decât opțiunea fatală a avortului, atât de nepăsător sugerată de medicii noștri. „Corpul meu, alegerea mea!” Unde au fost corpul MEU și alegerea MEA, atunci când nu mi s-au oferit cele TREI opțiuni care mă salvau atât pe mine, cât și pe fiul meu? De asemenea, corpul și viața LUI nu au fost luate în considerare atunci când a fost vorba de variantele de tratament, ci doar când s-a propus să fie ucis, iar corpul său să-i fie transformat în bucăți care să fie aruncate la gunoi. Sunt atât de fericită că am făcut propriile cercetări și l-am apărat pe fiul meu, atunci când doctorii l-au redus la statutul de complicație, și nu de viață care merită salvată. Starea noastră s-a îmbunătățit și așteptăm cu nerăbdare venirea lui pe lume în luna iulie.”
Așa sună mesajul unei mame dispuse să facă orice sacrificiu pentru a-și salva copilul nenăscut.
Pe blog este și o fotografie dintr-o ecografie cu băiețelul Taniei pe care aceasta scrie „El zâmbește”, indicând ochii și gura micuțului.
Sursă: liveaction
Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com
