Anthony Steen: Victimele traficului de persoane provin exclusiv din familii disfuncţionale

Anthony-Steen

de Stiripentruviata.ro, aprilie 2014

Discursul ţinut de Anthony Steen, preşedintele Fundaţiei Britanice pentru Combaterea Traficului de Persoane, la conferinţa internaţională „Traficul de persoane: o ameninţare la adresa valorilor familiei” (intertitlurile aparţin redacţiei)

Doamnelor şi Domnilor,

E o mare plăcere să mă aflu în această clădire şi să particip la această conferinţă.

În minutele alocate, aş vrea să schiţez ce înseamnă sclavia modernă în lume şi în Europa, apoi mă voi referi în mod specific la România.

Nu vă povestesc despre cariera mea, care e destul de plicticoasă. Doar vă spun că am fost parlamentar timp de aproape 35 de ani şi mă aflu aici ca trimis special al Ministerului de Interne din Marea Britanie.

Când m-am retras din activitatea politică, am crezut că pot să atârn în cui armele. Dar vă spun un secret: să nu vă pensionaţi. Abia atunci veţi deveni din ce în ce mai ocupaţi! Vi se va cere să faceţi tot mai multe lucruri. Bineînţeles, şi fără bani! (râsete în sală)

Sclavia e azi de zeci de ori mai amplă decât în secolul al XIX-lea

În primul rând, să vă spun despre sclavie şi comerţul cu sclavi. În Marea Britanie, a fost abolită în 1805. Comerţul ca sclavi ca şi cu o marfă a fost abolit prin legea iniţiată de William Wilburforce în Camera Lorzilor. Toate ţările care făceau parte din Commonwealth au adoptat legea, iar apoi întreaga lume.

V-aş spune că azi sclavia este de 10 până la 20 de ori mai amplă ca fenomen decât era la data abolirii ei. Trebuie să credem statisticile emise de ONU şi de organizaţiile internaţionale. Toate acestea vă vor spune că (sclavia modernă) este un fenomen cu o amploare de 10-20 de ori mai mare decât era la data abolirii sale oficiale.

În al doilea rând, ce înseamnă traficul de persoane? O definiţie mai adecvată ar fi aceea de sclavie modernă. Pentru că asta este. Traficul de persoane e de fapt sclavie modernă, iar diferenţa între ceea ce era la 1805 şi ceea ce este acum e foarte simplă: în 1805, era legal şi la vedere: pe străzi, la câmp, în casele oamenilor. Era acceptată ca un mod de viaţă. Şi ar mai trebui să ştiţi că guvernul britanic i-a despăgubit pe proprietarii de sclavi când a abolit sclavia. Aşadar, guvernul a folosit banii contribuabililor pentru a-i compensa pe proprietarii de sclavi pentru pierderea lor. Imaginaţi-vă cum ar fi să se întâmple asta azi!

Traficul de copii şi infracţionalitatea

Acum, ce este sclavia? Cum o definim când vorbim despre ea? Unii oameni consideră că duc o viaţă de sclav: se duc zilnic la muncă în maşina lor, stau la birou. Ţi se poate părea că eşti sclav. Dacă mai eşti şi controlat de şef… Dar noi nu despre asta vorbim, ci despre peroane complet controlate, care nu au niciun fel de libertate şi care muncesc din greu zi şi noapte, pentru a obţine bani care ajung în buzunarul altcuiva. Cineva care le controlează total viaţa.

Şi nu e vorba doar de sclavie sexuală, deşi aceasta reprezintă o mare parte din fenomen. Şi o mare parte din sclavele sexuale provin din România. E vorba şi despre sclavia copiilor. Ca parte a activităţii mele de parlamentar, mi s-a permis să mă alătur muncii poliţiştilor din Londra. Am fost de departe cel mai vârstnic poliţist din Londra. Poţi face şase până la opt săptămâni pe an aceasta, ca să vezi cum e munca de poliţist. Am mâncat mai mult pui prăjit la patru dimineaţa decât am mâncat în toată viaţa mea. Sunt uimit de abilitatea poliţiei noastre metropolitane de a mânca pui de la KFC în cantităţi industriale, la primele ore ale dimineţii!

Cifre estimative

Dar mai fac şi o muncă grozavă aceşti poliţişti, aflaţi în primele rânduri ale luptei. Aceştia au identificat pe străzile londoneze vreo 1.000 de copii aflaţi în situaţia lui Oliver Twist – precum copiii lui Fagin din cartea lui Dickens, aceştia cerşesc, fură din magazine sau de la ATM-uri (automatele bancare de distribuţie a banilor lichizi). La această din urmă activitate sunt foarte pricepuţi. Te duci, introduci cardul şi codul PIN, iar ei te bat pe umăr, tu te întorci, iar ei îţi fură banii pe care maşina tocmai i-a livrat. Un băiat sprinten şi simpatic, de 13, 14 sau 15 ani, poate câştiga pentru traficantul lui până la 70.000 de lire sterline, adică 90-100.000 de euro, pe an.

Am participat la nu ştiu câte raiduri. Nu ştiu de ce poliţia face toate raidurile la 06:00 dimineaţa. E cea mai teribilă oră. Întotdeauna îşi fac raidurile la prima oră a dimineţii. Se pare că le place să se trezească la prima oră, aşa că făceam raiduri la 06:00 dimineaţa. Cu ocazia acestora, găseam zeci şi zeci de copii români, majoritatea de origine romă, dar nu toţi. Dormeau în paturi supraetajate, câte 12 într-o casă şi erau trimişi „la muncă” zilnic, adică să le ia banii englezilor.

Vorbeau mai multe limbi, mai ales engleza şi spaniola. Şi când devenea prea greu la Londra, erau trimişi la Madrid, deoarece există o interconexiune între Londra şi Madrid. Pe moment, pot să vă spun că nu se mai găsesc la Londra, aşa că presupun că se află la Madrid, deşi ar putea fi şi la Roma. Sunt cam 1.000. O unitate secretă a poliţiei londoneze are o bază de date cu fiecare dintre ei. Sunt fete şi băieţi, iar poliţia ştie cine sunt.

Dar la Londra, pe Oxford Street, nu poţi aresta o fată în vârstă de 15 ani, deoarece îşi cunosc drepturile. Am încercat să arestez o astfel de fată, iar ea mi-a replicat: „Nu mă poţi aresta. Poţi doar să mă duci la un adăpost”. Am dus-o într-un astfel de loc, care ţinea de poliţia londoneză, iar acolo a negat că ar vorbi engleza. Din fericire, fiindcă am multe cunoştinţe în România, mi-am putut suna un prieten profesor, care vorba dialectul ei. Astfel am putut vorbi cu ea. Am aflat că ieşea zilnic pe străzi la cerşit. Purta o rochie tradiţională, aşa că era uşor de recunoscut. Iar căminele de copii englezeşti nu o puteau primi, oricum, deoarece erau pline.

Aşadar, avem de a face cu trafic de copii – de obicei, aceştia sunt puşi sub controlul unui unchi – cel puţin aşa se pretinde, dar nu se ştie dacă e unchiul adevărat. Copiii sunt vânduţi de familiile lor pe 7-8.000 de euro acestuia, care se angajează să crească şi să educe copilul. Acesta însă nu merge nicio zi la şcoală, ci devine expert la furat.

Aspecte ale sclaviei moderne

Există sclavi sexuali, sclavi copii şi sclavi domestici. O mulţime de oameni sunt teribil de abuzaţi de către proprietarii de case şi apartamente, care îşi abuzează bonele şi menajerele, pe care le pun în bucătărie, fără niciun pic de timp liber, fără a putea ieşi din casă neînsoţite, adevărate prizoniere în casele respective.

Sunt tot mai mulţi astfel de oameni, mai ales pe la ambasade am mai găsit, deoarece orice se întâmplă pe teritoriul acestora nu poate intra sub incidenţa legii, statul britanic neavând jurisdicţie acolo. Aşadar, sclavia menajerelor, femei sărace, este şi ea o problemă.

Nu în ultimul rând, există şi bărbaţi sclavi. Sunt 40% din totalul sclavilor moderni din Marea Britanie. Sunt bărbaţi proveniţi de la căminele de copii, disfuncţionali, cu probleme psihice.

Valorile familiei, importante pentru prevenirea sclaviei moderne

Ceea ce au toate victimele în comun este că ele provin din familii disfuncţionale, cum ar fi cele în care mama e beţivă, iar tatăl nu este prezent.

Aşadar, într-o măsură foarte mare, valorile familiei sunt importante. Aceştia nu au familii care să-i susţină. Sau au familii disfuncţionale, care nu îi pot susţine sau nu au nicio rudă.

Cifrele traficului de persoane la nivel mondial

Nu avem statistici referitoare la numărul real al acestor persoane, dar ştim că industria aceasta subterană are o cifră de afaceri estimată la 38 de miliarde de dolari pe an. Este a doua ca mărime dintre activităţile criminale din lume.

Se apropie de cifra de afaceri obţinută din traficul de droguri. Este în creştere şi se desfăşoară departe de ochii noştri, în ascuns, în subteran, în timp ce în secolul al XIX-lea era în întregime vizibilă. Acestea au în comun exploatarea fiinţelor umane. Este cea mai bună definiţie a traficului de persoane: exploatarea şi controlul de fiinţe umane. Toată lumea acceptă asta, inclusiv liderii politici de top.

Măsuri politice la nivel european

Consiliul Europei a ţinut chiar o convenţie în 2006, cerând includerea traficului de persoane în legile fiecărui stat, iar statele au fost de acord.

Ulterior, în 2012, UE a adoptat o directivă pe care toată lumea a fost încântată să o semneze, dar apoi nu a mai realizat nimic pe baza ei. Este o trăsătură comună: la nivel decizional de vârf, toţi cunoaştem problema. Toţi cei care suntem prezenţi aici vom cădea de acord c este îngrozitor ceea ce se întâmplă. Dar, când vine vorba să facem ceva concret în legătură cu asta, avem puteri limitate. Nu putem face ceva decât atunci când apare o victimă. Atunci te oferi să ajuţi victima, dar aceasta dispare din nou. De aceea, suntem încântaţi că însuşi papa conduce o campanie de conştientizare pe această temă la Vatican.

Cu toate acestea, politicienii şi ONG-urile nu au fost invitate, adică au exclus de la conferinţă cam jumătate din societate. Cu toate acestea, se va vorbi despre aplicarea legii.

Dificultăţile în combaterea traficului de persoane

Cheia aplicării legii este poliţia. Dar aceştia trebuie să ştie ce caută. Dar majoritatea poliţiştilor nu au nicio idee cu privire la ceea ce ar trebui să caute. Nici în Europa, nici în Marea Britanie. Singurul loc în care poliţia ştie exact ce caută este Israelul. Poliţia israeliană din Tel Aviv participă la un training de trei zile pentru a învăţa să recunoască victimele traficului de persoane. Ei au reuşit să combată cu succes traficul de persoane la Tel Aviv. Dar acesta s-a mutat în altă ţară. Problema este că, atunci când poliţia este alertată şi reuşeşte să combată fenomenul într-o ţară, nu face decât să-l disloce.

Aşadar, ne preocupă ce putem face în continuare. Dacă arestezi traficanţii, nu faci nimic. Mai bine le confişti averea. Iar aceasta este formată din marfă vie, din persoane, nu din bani. Pentru ei, oamenii, la fel ca animalele, înseamnă bani. Trebuie să le iei persoanele, ca să nu mai aibă acces la bani. Dar exact la asta nu ne prea pricepem. Doar dacă le confişti „activele”, începi să combaţi traficul de persoane.

Comunităţile trebuie să lupte împotriva traficului de persoane. Acesta este greu de combătut tocmai pentru că nu se vede.

Altă problemă e că nu ştii ce cauţi. De aceea, combaterea poate deveni extrem de dificilă. Şi vreau să-i mulţumesc profesorului Angel Tîlvar (Preşedintele Grupului Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României) şi domnului Valeriu Zgonea (Preşedintele Camerei Deputaţilor) pentru că, alături de alţi parlamentari români, au fost în fruntea unei campanii româneşti de conştientizare a fenomenului.

Următoarea problemă este că nu vom câştiga bătălia fără familii unite şi fără crearea de slujbe şi de sesiuni de specializare. Există o mulţime de persoane traficare atât în Anglia, cât şi în România. Ele au toate în comun faptul că provin din familii dislocate şi risipite. Alţi factori pe care victimele le au în comun este că deţin o educaţie precară şi provin din zone unde nu se găsesc slujbe.

De aceea, când apare un băiat care îi promite să o ia în Anglia, fiindcă o iubeşte la nebunie, ea merge cu el, deoarece nu mai sunt restricţii la călătorie în UE pentru români. Acolo, el o vinde unui peşte. Şi trebuie să vă spun că România este pe locul doi ca ţară de provenienţă a femeilor traficate în Anglia. Şi sunt vândute de familie sau de iubit. Nu au unde să se ducă. Noi avem familie şi de aceea ne e foarte greu să înţelegem ce înseamnă pentru aceste fiinţe să nu aibă unde să se ducă, oricum. Nu au unde să se ducă.

Anul trecut, în Marea Britanie, poliţiştii au identificat 1.747 de victime din 112 ţări. Este doar o zecime, probabil că vin cam 10.000 pe an. Întrebarea este cât de sigure mai sunt graniţele noastre.

Ce putem face

Acum, când înţelegeţi cât de importante sunt valorile familiei, aş vrea ca, plecând de aici, să vă gândiţi ce puteţi face în legătură cu asta. Primul lucru pe care îl puteţi face este să îi face viaţa dificilă reprezentantului vostru din Parlament. Ştiu că aveţi puterea asta. Faceţi o campanie de mesaje către parlamentari, întrebându-i de ce nu fac mai mult pentru combaterea traficului de persoane. În al doilea rând, poliţia ar trebui să fie mult mai proactivă. Pot să vă spun că poliţia română e foarte bună la combaterea acestui trafic. Am chiar stabilită o delegaţie la Cluj, la o puşcărie de femei care au devenit traficante de persoane pentru a scăpa ele însele de sclavie, recâştigându-şi libertatea. E vorba de România, sub ochii voştri.

Aşadar, este o boală de proporţii. Dar sunt încântat că-l aveţi aici pe Romulus (Ungureanu), un adevărat expert în combaterea traficului de persoane şi care, din câte am auzit,  face o treabă excelentă în guvern, la Ministerul de Interne, încercând să aducă laolaltă toate forţele implicate. Sunt foarte impresionat de ceea ce face el şi dr. Tîlvar.

Introduceţi o moţiune în Parlament şi implicaţi Parlamentul, bisericile şi societatea civilă în combaterea fenomenului. Invitaţi-i să facă mai mult în acest scop!

Citeşte şi discursul pe această temă prezentat de Leo van Doesburg, de la Mişcarea Politică Creştină din Europa, la conferinţa internaţională pe tema traficului de persoane care a avut loc pe 2 aprilie 2014 la Palatul Parlamentului din Bucureşti

Mai jos găsiţi extrase din lucrările conferinţei:

Interviu exclusiv cu Antoine Renard, preşedintele FAFCE: „Tăierea investiţiilor în politici familiale va avea costuri sociale mai mari în viitor”

Mesajul lui Antoine Renard, preşedinte FAFCE, pentru România: „Faceţi asociaţii familiale şi implicaţi-vă în crearea de politici favorabile familiei”

„Chestiunea căsătoriei şi cea a filiaţiei ţin de realitate, nu de părerea personală”. Interviu exclusiv cu Ludovine de la Rochère, preşedinte La Manif pour Tous

Ludovine de la Rochère: Secretele succesului La Manif pour Tous, o mişcare în apărarea familiei

“Marriage and Filiation Are Factual Realities, Not A Matter of Opinion”. Exclusive Interview with Ludovine de la Rochère, President of French La Manif pour Tous Movement

„Familia, încotro?” – discursul Georgetei Gavrilă, fost prefect al Capitalei, la conferinţa dedicată traficului de persoane şi valorilor familiei

“What to Do with Today’s Family?” – Speech Held by Georgeta Gavrila, Former Prefect of Bucharest, Romania’s Capital City, at the International Conference “Human Trafficking: a Threat to Family Values”

Anthony Steen: Victimele traficului de persoane provin exclusiv din familii disfuncţionale

Antoine Renard, preşedinte FAFCE: „Leagăn al demnităţii, familia este cea mai bună organizaţie pentru apărarea drepturilor omului pe care o cunosc”

Leo van Doesburg, ECPM: Majoritatea prostituatelor se prostituează fără a dori aceasta, iar legalizarea prostituţiei şi extinderea UE au dus la creşterea traficului de persoane – cele mai multe victime, din România

Raport European despre Exploatarea Sexuală şi Prostituţie şi Impactul Acestora Asupra Egalităţii de Gen

 

 

 

, , , , , , ,

No comments yet.

Lasă un răspuns