Uncategorized

„Am ieșit din iad” – Mărturii ale unor foști homosexuali și lesbiene (4)

 

Fotograf: Monica Drăgan

 

Într-o predică din 6 aprilie 2012 și într-un interviu din 16 aprilie 2012, episcopul catolic spaniol Juan Antonio Reig Pla a spus că unele persoane cu stil de viață homosexual trăiesc experiența unui iad: 

„Aș vrea să mă adresez acelor persoane care, împinse de diferite ideologii, sunt dezorientate în privința sexualității umane și de mici copii se gândesc că sunt atrase de același sex și uneori, pentru a-și dovedi asta, se corup, se prostituează sau merg în cluburi de homosexuali. Vă asigur că găsesc infernul.” 

Atacat puternic în presă pentru aceste cuvinte, în apărarea corectitudinii afirmațiilor sale au venit un număr impresionant de persoane care se luptă cu atracția față de același sex sau au depășit-o. O parte din mărturii, trimise în zilele imediat următoare predicii, au fost postate on-line. 

Iată câteva dintre ele: 

Mărturia 1, primită la 04.10.2012 

 
Femeie, 22 ani, studentă. 

Până un demult îmi era greu să-mi aduc aminte de perioada mea de atracție față de persoane de același sex cu mine, fiindcă însemna să o retrăiesc și să mă umplu din nou de durere. Dar astăzi, din acea infernală experiență de viață iau curaj să povestesc cât mai sintetic posibil cât de furtunos a fost să cad în homosexualitate. 

Aveam 18 ani când am început prima relație cu o persoană de același sex. Totul a început din curiozitate și din dorința de a face ceva nou și diferit, dar am ajuns într-un ocean de confuzii. A durat cam 4 sau 6 luni, iar când am terminat am vrut să caut ajutor psihologic și spiritual. Din păcate psihologul de la facultate încerca să mă facă sa mă accept așa cum sunt, deoarece „așa m-am născut” spunea el. Ca urmare, am renunțat să mai merg la el. Am încercat să mă apropii de credință și să fac ceva activ ajutând o congregație de maici la sfârșit de săptămână. Dar se pare ca totul era în zadar deoarece mă simțeam singură și goală în continuare. 

Acel sentiment de singurătate m-a determinat să intru pe un chat de „numai femei” unde citeam o grămadă de chestii despre care nu auzisem în viața mea, un fel de Sodoma și Gomora. Am petrecut în felul acesta câteva săptămâni, pierzând timpul, ore și ore în fața computerului, uitând de mâncare, de studii, etc. Pe acest chat am cunoscut-o pe L., de care aveam să mă îndrăgostesc nebunește câteva luni mai târziu. 

De la virtual, am trecut la real. Am cunoscut-o pe L. personal, ea avea deja o relație cu altă fată, dar pe mine nu m-a deranjat să fiu „felul doi”. Am făcut tot felul de jonglerii ca ea să se despartă de acea fată, să o am numai pentru mine, și până la urmă am reușit. 

Chiar dacă au fost momente frumoase, niciodată nu a fost dragoste. A fost orice mai puțin dragoste. 

L. a devenit stâlpul de susținere din viața mea, nu mâncam, nu dormeam, nu trăiam fără ea. Dependența creștea, am abandonat studiile complet, nimeni nu mă mai vedea la ore deoarece mă duceam să o caut, fiindcă simțeam că am nevoie de ea ca să fiu bine. Credeam că lângă ea totul avea să fie bine și frica de a fi singură o să dispară, dar nu era așa: cu cât o aveam mai mult, cu atât mă simțeam mai singură și mai goală. 

Am lăsat totul ca să fiu cu ea, era o obsesie. Familie, prieteni, studii, casa mea… totul pentru ea. Mi-am schimbat viața ca să fiu cu ea și să am iubirea ei. 

Relația noastră a fost mai tot timpul un dezastru, deoarece ea nu se oprea din băut atunci când ieșeam. Era beată mai mereu, iar eu trebuia să suport felul urât în care se purta cu mine, insultele, jignirile, înjurăturile, loviturile. Nici infidelitatea nu a lipsit din relația noastră. Ea m-a înșelat cu fostul iubit, iar eu cu un prieten… Tot timpul acesta a fost plin de durere, de suferință amară, de lacrimi… fiindcă simțeam că pierd ceea ce „iubeam” mai mult în viață. 

Egoism, singurătate, depresie, trădare, devastare, deznădejde, repulsie, nepăsare, rebeliune, grosolănie, libertinaj, poftă, suferință, deziluzie, neînțelegere și moarte au fost etapele dure prin care am trecut cu L. Nu știu ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu aș fi găsit pagina www.esposiblelaesperanza.com. La fel ca și la ceilalți aflați în situația mea, s-a născut speranța unui nou răsărit, unei noi vieți, a unui nou drum. Speranța că se poate schimba acea tristețe cu bucurie și acel plâns în veselie, speranța de a ridica fruntea, de a-mi șterge lacrimile și a mă decide pentru schimbare, care este posibilă.
Înainte de a vă spune la revedere, vreau să vă felicit pentru munca nobilă care o întreprindeți în favoarea noastră, a celor care suferim de atracția față de același sex, pentru cei care încă nu știu cum să iasă din acest întuneric. Dacă aș putea să vă mai ajut cu ceva așface-o cu multă bucurie. 

Dumnezeu sa vă binecuvânteze și Fecioara Maria să vă acopere. 

Numele meu este N., am 22 ani si sunt din Ecuator. 

Mărturisirea 2, primită pe 14.04.2012 

 
Bărbat, 29 de ani 

Multe mulțumiri pentru curajul demonstrat încă o dată în fața mediilor de comunicare, principalul motor pentru a induce persoanele într-o stare de confuzie, în special tineretul. Sunt sigur că pentru unele persoane care suferă în tăcere de atracția față de persoanele de acelașii sex, și care nu înțeleg ce li se întâmplă, cuvintele predicii dumneavoastră au fost ca o mică sămânță care a prins rădăcini în inima lor și îi va încuraja să caute un răspuns. 

În primul rând, voiam să vă spun că nu am fost niciodată o persoană „religioasă”. Acum am 29 de ani și 3 ani de terapie. Niciodată nu am fost un practicant și nici măcar nu am asistat la slujbele religioase catalogate de Biserica Catolica ca obligatorii, dar trebuie să precizez că unul dintre principalele motive pentru care nu am ajuns să trăiesc o viață „gay” a fost datorită unei îndoieli din adâncul inimii mele: „De ce Biserica, o instituție cu mai mult de 2000 de ani de istorie și gândire, nu sprijină homosexualitatea? Oare nu o fi deoarece are dreptate?” Ar fi o minciună din partea mea să neg faptul că datorită integrității valorilor Bisericii și a apărării ei necondiționate și curajoase am scăpat de infernul unei vieți gay. 

În al doilea rând voiam să vă încredințez mărturisirea mea, deoarece este o realitate în viața mea, nu încape îndoială, că schimbarea este posibilă… Eu am fost un copil foarte singuratic, rușinos, retras, fricos, insultat de colegi… Am suferit mult de singurătate, m-a marcat, probabil, pentru toată viața, dar am reușit să înțeleg toate, să le pun în ordine și să încep o nouă viață. Nu pot să spun nici pe departe că sunt vindecat, dar pot sa spun că sunt mult mai bine. Ceea ce pot să spun cu siguranță este că viața mea a fost un infern, în singurătate și dispreț, iar acum trăiesc cu un zâmbet, iubindu-mă mai mult și iubindu-i pe ceilalți.
Nimic din acestea nu ar fi devenit realitate fără ajutorul EPE, fără să încep să trăiesc un pic după logica de la „Comuniune și Solidaritate”, atât de diferită de Ideologia sexelor. Prin această scrisoare mi-ar plăcea să fiu o mărturisire vie a faptului că schimbarea este posibilă. Încă nu pot să afirm 100% din experiența mea, dar sunt sigur, și o spun fără frica de a greși, că a începe să te schimbi merita și că fiecare pas înainte este o bucurie. 

Vă mulțumesc din nou pentru curajul demonstrat în fața mass-media. De asemenea este foarte important pentru noi să știm că nu suntem singuri în această luptă. Împreună putem face mai mult. 

Mulțumesc pentru toate. 

Mărturia 3, primită pe 16.04.2012 

 
Băiat, 18 ani 

Stimate Episcop de Alcala, 

Sunt un băiat de 18 ani și fac parte din pagina EPE. 

Mulțumesc și felicitări pentru curajul demonstrat în fața întregii Spanii în momentul afirmării acestor cuvinte din predică, știind ce agitație vor provoca. 

Pentru mine atracția pentru același sex a fost efectiv un infern. Fiindcă tendința homosexuală nu constă numai în acea atracție, ci în spatele ei se ascund o mulțime de factori și răni care au condiționat această tendință. Eu am suferit respingerea colegilor mei când eram mic, nu aveam prieteni, la școală se legau de mine, nu eram bun la sport. Acestea mi-au dezvoltat sentimente de inferioritate, singurătate, autocompătimire, tristețe, anxietate, neînțelegere și mă simțeam diferit față de ceilalți copii. Pe deasupra am dezvoltat o puternică dependență de masturbare și pornografie, care mă ajutau să evadez din realitate. Aveam o părere foarte proastă despre mine și mă disprețuiam. Asta e un infern. 

Totuși, de când am început să lupt pentru a scăpa de atracție față de același sex, viața mea a suferit o schimbare spectaculoasă. Am început lupta împotriva sentimentelor de autocompătimire față de mine, negativism și victimizare. Imediat am început să practic un sport, care m-a ajutat să-mi îmbunătățesc condiția fizică, părere despre mine și identitatea masculină. A trebuit să-mi înving frica, să ies în lume și să socializez cu oamenii, am început să-mi fac prieteni cu care mă pot întâlni și mă simt bine. Am început să analizez problemele și situațiile în mod obiectiv, ca să găsesc soluții adecvate și să știu cum să mă descurc în această viață, care este un ocean de conflicte. Între timp am început să mă uit la băieți obiectiv, ca la niște egali, fără să-i idealizez, și cu multe ocazii atracția față de acei băieți a dispărut. Și încă mă străduiesc să dispară. 

Dar nu numai că am mai depășit unele răni din trecut, dar m-am și maturizat ca persoană, îmi întăresc disciplina și voința, încep să învăț să-i ascult pe ceilalți, să iubesc și să fiu iubit. 

Cum este posibil ca societatea să cenzureze ceva așa de minunat? Foarte simplu: din cauza lipsei de informații, datorită manipulării lobby-ului gay, politicii, mediilor de comunicare în masă… Ceea ce condamnă pe mulți tineri și adolescenți să duca și să accepte modul de viață gay, în care nu numai că nu o să găsească adevărata dragoste, ci vor găsi adesea singurătate, disperare, frustrare… Ca să nu vorbim de răspândita activitate sexuala care este implicată de acest mod de viață și că, în afară de transformarea persoanelor în obiecte, implică și un mare risc pentru sănătate, cu boli precum SIDA. 

De aceasta, Domnule Episcop, trebuie să ne mobilizam și să răspândim această informație. Să se cunoască minciuna gay, să se știe că schimbarea este posibilă, să se știe că este speranță pentru persoanele care nu vor acea viață de suferință, acel infern. 

Un salut, curaj, și înainte!!! 

Traducere de Irina Ghețău după Obispadoalcala.org


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button