educaţie sexuală

Alternativa de Bun Simț: „Ce facem cu educația sexuală?”

În luna decembrie câțiva parlamentari au inițiat un proiect de lege privind obligativitatea educației sexuale pentru copii cel puțin o dată pe semestru. Un studiu Eurostat de anul trecut arăta că la nivelul UE România are cele mai multe mame până în vârsta de 20 de ani ceea ce, în opinia inițiatorilor, reclamă necesitatea introducerii orei de educație sexuală în școală, pentru a stopa fenomenul maternității la vârste mici.

Credem că soluția legislativă propusă este îndoielnică. De ce?

În primul rând, soluția pentru rezolvarea unei probleme trebuie propusă abia după identificarea cauzelor acesteia; simpla constatare a problemei (există un număr semnificativ de mame tinere sau adolescente) nu e totuna cu identificarea cauzelor care o generează; dacă nu știm factorii care alimentează fenomenul, de unde putem ști că remediul propus (educația sexuală) este cel corect? Nici crema de gălbenele nu vindecă urticaria produsă de alergia la căpșuni.

Or, pentru identificarea cauzelor este importantă cercetarea detaliată a unor factori sociologici suplimentari cu privire la mamele adolescente și tinere: proveniența (urbană/rurală, etnică, familială), gradul lor de școlarizare sau abandonul școlar, nivelul de trai al familiei, dacă locuiesc sau nu cu părinții, dacă sunt abandonate sau dacă părinții se află în străinătate, modelul cultural de proveniență, dacă sarcina a fost voluntară sau nu ori dacă e rezultatul unui abuz.

Până la obținerea unor astfel de date, nu se poate specula că principala cauză ce generează sarcinile și nașterile printre adolescente ține de absența noțiunilor de bază despre funcția sexuală sau despre contracepție (prezervative etc) și, prin urmare, nici că introducerea unei astfel de discipline în curricula școlară ar rezolva ceva. S-ar putea ca nu aceste noțiuni să le lipsească, ci altele să fie motivele.

Mai degrabă sărăcia, mediul promiscuu, analfabetismul și abandonul școlar ori accesul dificil la educație sau la surse de informare, uneori abuzul sexual, neglijența (nu neștiința) sau, alteori, chiar un model cultural specific, un mod de viață caracteristic unor comunități etnice care practică asumat măritișul și maternitatea de la vârste mici sunt cauzele fenomenului; acestor cauze trebuie să adresăm soluțiile.

Or, în aceste situații introducerea educației sexuale în programa școlară nu ajută cu nimic: nici minorei care a abandonat oricum școala, nici fetei care alege să urmeze modul de viață specific comunității etnice din care face parte. Nu trebuie omis că cele mai multe mame minore sunt fete care au abandonat școala – prin urmare tocmai la segmentul de populație pretins vizat nu ar ajunge orele de educație sexuală; ar merge la cursuri de sexualitate doar elevii care oricum gestionează, se pare, satisfăcător chestiunea – cei care știu să citească și au internet acasă au auzit cu siguranță de contracepție și de riscul de graviditate.

Pe de altă parte, din datele raportului Eurostat pe anul trecut rezultă că, între 2005 și 2015, în România numărul nașterilor printre adolescentele sub 20 de ani a scăzut cu 35%, chiar și fără ora de educație sexuală în școală. Deducem de aici că există deja factori (spre exemplu, creșterea constantă a nivelului de trai) care îmbunătățesc situația în discuție și fără a se trece la o măsură (educația sexuală) cu care o mare parte a cetățenilor nu sunt sunt de acord și cu rezultate incerte (în fond, în datele Eurostat figurează cu număr semnificativ de nașteri la adolescente și țări precum Marea Britanie sau Germania, unde se practică educația sexuală în școli).

Prin urmare, până la ora de educație sexuală, primele și cele mai importante măsuri pentru diminuarea fenomenului ar fi creșterea nivelului de trai, reducerea abandonului școlar și accesul la educația generală, ameliorarea situației familiilor cu părinți emigrați și copiii rămași în țară în grija rudelor și încurajarea reîntregirii acestor familii. Educația în general – nu cea sexuală, reducerea abandonului școlar de la vârste mici, școlarizarea, sunt în sine factori inhibitori ai fenomenului sarcinilor și nașterilor la adolescente.

Pe de altă parte, procentul mamelor adolescente și tinere este îngroșat artificial de luarea ca reper a vârstei de 20 de ani: nu este clar după ce grilă valorică se stabilește standardul comportamental potrivit căruia a avea copii la 18-20 de ani este rău pentru o femeie și în virtutea cărui drept superior statul ar trebui să “reeduce” femeile aflate la această vârstă că nu trebuie să aibă copii, când unele chiar asta își doresc.

Apoi, ce nu se prea ia în discuție în privința mamelor tinere este dacă nu cumva uneori sarcinile erau chiar dorite ori acceptate fără probleme. Pentru multe tinere, datorită specificului local mai tradiționalist sau datorită standardelor și modelelor culturale specifice unor comunități etnice, maternitatea este voluntară; nu pentru că nu ar cunoaște care sunt posibilitățile de contracepție, ci pentru că nu sunt interesate de contracepție.

Poate chiar doresc să aibă copii (ca să nu mai spunem că îndeobște perspectiva concurentă, cea a amânării momentului primei nașteri pentru a da prioritate carierei șamd generează un alt tip de consecințe: proporția crescută de probleme de fertilitate după 30 de ani).

În altă ordine de idei, pentru prezentarea funcției sexuale și a posibilelor consecințe (de la graviditate la boli cu transmitere sexuală) cele două-trei ore în cadrul disciplinei “Biologie” în clasa a opta sunt suficiente și vin la o vârstă adecvată.

Să nu uităm că totuși, sistemul de educație în ansamblu și calitatea actului educațional și a corpului profesoral sunt criticate pe scară largă; adăugarea la o programă și așa încărcată a încă unei discipline predată cine știe cum și de cine știe cine, într-o materie sensibilă, nu va face decât să amplifice nemulțumirile.

În fine, standardele și implicațiile vieții sexuale sunt chestiuni de morală, de opțiuni private și convingeri personale ale părinților și copiilor în cauză; în mod similar religiei, nu pot fi impuse astfel de ore ca obligatorii – ci doar cu acceptul prealabil și informat al părinților (art. 29 alin. 6 din Constituție).

Până la apariția unor noi cercetări sociologice amănunțite care să ia în calcul toți factorii, chestiunea educației sexuale pare mai degrabă una din categoria “noi avem o soluție, căutăm probleme”; în orice caz, nu trebuie minimalizat riscul transformării cu timpul a orei de educație sexuală în vehicul pentru agendele extremiste în vogă, precum familiarizarea copiilor cu teoriile gender și cu practicile sexuale alternative.

Sursa: Alternativa de Bun Simț



Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l mai jos în caseta „Lasă un răspuns”.


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button