#alexandranuesingura: PRIMA ȘI ULTIMA DATĂ CÂND AM FĂCUT AUTOSTOPUL

Alexandra nu e singura victimă a încrederii în șoferii care te iau când faci autostopul pentru a te viola, trafica, omorî și a celor care îi protejează. 

Și eu am fost la o barieră de vamă, la un gest al unul soldat din vamă de a fi traficată.

Era cam unu noaptea, în vara lui 1994, pe drumul dintre Vama Veche și 2 Mai.

Mă nimerisem și eu prin zonă cu o gașcă din generația mea, deși nu prea făcusem până atunci parte din ea. Dar împlinisem 18 ani, luasem bacul și păream destul de matură și CU MINTE. Pentru prima dată în viață, mi-am dorit să fiu și eu cu colegii la mare, la Costinești. Ne-am organizat singuri și am mers fără nici un adult însoțitor.

În noaptea aceea lungă cred că plecasem în gașcă cu trenul la Neptun. Nu mai mergea să petrecem noaptea doar pe malul mării sau „la păcănele” și discotecile din Costinești, pentru că venea și A. de la București, iar ea era mereu cu mare chef de distracție și nebunii, cum o știam cu toții.

Ne-am reunit cu ea în tren. Noaptea a început cu alcool, fițe, bowling în Olimp, baie fără costum noaptea în mare. Nici nu aveai nevoie de alcool ca să te simți amețit. La un moment dat, A. a avut ideea să facem un desant peste colegii mai hippie, care stăteau la cort în Vamă.

Habar nu am cum am ajuns în 2 Mai. Poate a fost de fapt într-una din nopțile următoare. Nu-mi mai amintesc decât ce straniu mi s-a părut să văd, pe drumul dintre șantierul naval și 2 Mai, un vapor ancorat care părea atât de aproape, de ziceai că e parcat suprarealist în curțile din spatele caselor. Am mers pe plaja din 2 Mai și apoi într-un camping situat între 2 Mai și Vamă.

A fost un rateu. I-am găsit pe ăia în corturi, dar ne-au înjurat (fără ca măcar să iasă să ne salute) și ne-au trimis la culcare. Am pus-o pe seama rivalității dintre A., diva glamour, și altă A., diva hippie.

Eu, A. și D., trei fete cucuiete, am ieșit din camping la drumul mare și ne pregăteam să ne întoarcem în 2 Mai, unde restul găștii ne aștepta la o crâșmă de pe plajă.

Cum ziceam: Era cam unu noaptea, pe drumul dintre Vama Veche și 2 Mai. Vara lui 1994. Și A. face semn la „Ia-mă, nene”, că venea ceva dinspre Vamă spre 2 Mai. Nici măcar nu am făcut eu semn.

Oprește o Dacia 1310 albă, ca mii de alte Dacii la vremea aceea. Mi s-a părut bizar, dar am urcat. La volan era un domn spre 50 de ani și cu ochelari cu ramă subțire argintie. Fiind întuneric, iar eu stând pe bancheta din spate-dreapta, nu vedeam perfect cum arată, dar mi-a rămas în minte că semăna la figură cu fostul crainic TVR Victor Ionescu.

Chit-chat, small-talk, cam așa:

– Și pe unde ați fost, fetelor?
– Pe la niște prieteni din Vamă, mergem în 2 Mai acum.
– În Vamă? Păi hai în Vamă. Bem o cafeluță și de dimineață ne întoarcem, zice el.

Nici nu apucăm să răspundem, că el întoarce brusc mașina și accelerează în sens invers.

Nu știu dacă doar am estimat sau chiar am văzut kilometrajul de pe bord, dar mi-a rămas perfect fixat în minte că mergeam cu 80 km/h pe drumul pustiu dintre 2 Mai și Vama Veche. Am încercat să-l imobilizăm, deși era un act nebunesc, puteam muri cu toții. În lupta asta, el și-a pierdut ochelarii, care i-au căzut în față, pe podeaua mașinii. Dar nu a încetinit. Îmi mai amintesc că D., care era în spate, lângă mine și în spatele lui, deschisese portiera să sară, iar eu am prins-o de un picior, ca să nu o las.

Vă dați seama cum ne-am simțit când am văzut Vama Veche rămânând în urmă și noi mergând mai departe în timp ce el încerca să ne liniștească că mergem la o cafea în… vamă.

Și chiar la vamă am ajuns. Tipul a salutat soldatul din mers și i-a spus cu autoritate să ridice bariera, chiar dacă în față mai așteptau la coadă mai multe mașini. Părea că e un cunoscut al locului, că-și face veacul pe acolo. Dar coada și încăpățânarea soldățelului, care probabil era nou și nu știa să facă decât ceea ce trebuie, ne-au salvat. Tipul a trebuit să încetinească și noi am sărit din mașină și fuga înapoi cât am putut de repede.

Ne-am uitat înapoi și l-am văzut vorbind cu altul de la vamă. S-au urcat amândoi în mașină și au pornit înapoi după noi. Atunci le-am tras pe fete de pe drum pe câmpul întunecat. Era singura noastră șansă. Mașina nu putea coborî, pentru că era o diferență de nivel mare între drum și câmp. De la adăpostul întunericului, ne-am uitat iar înapoi spre drumul luminat. Tipii opriseră cam pe acolo unde părăsisem și noi asfaltul. Ieșiseră din mașină, se uitau în direcția noastră și așteptau.

Le-am îndemnat pe fete să mergem rapid cât mai departe de drum. Drept în față aveam să găsim țărmul mării, paralel cu drumul. Făcând stânga pe țărm și mergând pe firul lui, aveam să ajungem în 2 Mai.

Eram sigură că terenul permitea asta și că aveam dreptate. Dar am mers ceva peste câmp. A. renunțase să mai creadă și a trebuit să duc muncă de încurajare cu ea. Ea se simțea realmente fără busolă și în mijlocul neantului. Nu era sigură că vom mai ajunge undeva în noaptea aceea. Nici măcar nu era sigură că direcțiile mele erau corecte. Slavă Domnului, au fost. Și am ajuns. Ne-am găsit tovarășii la crâșma de pe plaja din 2 Mai și le-am povestit aventura. Pe atunci nu erau telefoane mobile. Abia apăreau pagerele, dar nici din acelea nu aveam.

În zilele următoare, cât am mai stat pe litoral, am vorbit cu unii și cu alții și am aflat că individul se potrivea descrierii unui polițist din Constanța cunoscut ca oaie neagră prin zonă, dar evident beneficiind de protecție înaltă dacă își permitea să facă un astfel de gest fără nicio reținere. Era clar că nu era prima dată când trecea vama în viteză pentru a duce femei răpite dincolo.

Oare câte fete au ajuns în anii 1990 în Bulgaria și de acolo în Turcia, trecând prin mâinile sale „capabile”? Oare câte fete au fost victime, câte destine frânte de fete încrezătoare în normalitatea acelui șofer când au făcut autostopul, până în ziua de azi? Și câți bani vor fi primit de la el cei care l-au acoperit…

A FOST PRIMA ȘI ULTIMA DATĂ CÂND AM FĂCUT AUTOSTOPUL.

Sursa: Facebook

1999. RĂPIRE la Caracal: Tatăl tinerei îl PRINDE pe traficant, poliția îl eliberează. Fata e încă dispărută

Caracal, 2012: Minore traficate pentru sex cu soldații de la Deveselu și managerii austriecii din Olt

Ipoteza EXPLOZIVĂ a unui fost angajat STS: Individul de la Caracal, într-o rețea ce le furniza fete și americanilor de la Deveselu

RAPORT. Cele mai multe persoane traficate în UE provin din România. Copiii, un sfert din persoanele traficate

Fost angajat STS: Decizia CCR pe protocoale nu interzice colaborarea între Poliție și SRI

Narcisa Iorga: „Iohannis, trebuia să ceri demisii cu nume și prenume: șeful STS, procurorul de caz, șeful Parchetului Olt, șeful Poliției Române, șeful Parchetului General”

Iohannis a atacat la CCR legea care ar fi permis salvarea Alexandrei. Și PNL și USR s-au opus legii

STS este FĂCUT PRAF de Asociația europeană a numărului unic de urgență: Din 2015 încoace e reticent să folosească o tehnologie gratuită

Crima din Caracal. Un procuror #rezist (anti-SIIJ) i-a oprit pe polițiști să intre în casă. Judecătorul dăduse ordin să se intre la 06:00

Mirel Palada: „A trebuit să moară o fată nevinovată ca să înțelegeți și voi, ticăloșilor, ce monstru ați creat”

Patriarhia Română: „Compasiune și solidaritate față de familia Alexandrei Măceșanu”

Alexandra Nadane: „Interveniți când cineva are nevoie de ajutor! Drama adolescentei din Olt dispărută după ce a fost luată la ocazie”

Emanuel Buta: „Privirea Alexandrei vine parcă să ne arate cum suntem, dar fără să ne judece”

Familia Șărămăt a fost la Caracal, să se roage pentru Alexandra Măceșanu, altă victimă a abuzurilor și nepăsării autorităților