familie

Alexandra Nadane: Sprijinirea copiilor afectați de traumă, gânduri pe marginea furtunii PISA (I)

Alexandra Nadane, alexandranadane.ro

Rezultatele testelor PISA au produs o furtună publică, instituțională și politică. Se caută vinovați: fie sistemul, educația, reformele, profesorii, părinții, oamenii politici etc.

Ce credeți că au făcut la testul PISA copiii afectați de traumă?

Sunt mulți, unii dintre ei au intrat sigur în eșantion.

Spunea cineva că unui copil care se duce nemâncat la culcare, care își vede tatăl lovindu-i mama sau trăiește într-o veșnică instabilitate nu-i mai stă mintea la învățat.

Sunt de acord și adaug: dacă nu este sprijinit, nu doar că nu-i stă mintea la învățat, dar situațiile traumatice îi afectează dezvoltarea cognitivă, emoțională, psihologică, socială etc. și îl împing către comportamente de risc.

Majoritatea discuțiilor pe care le-am avut în ultimii ani cu adolescenți aflați în situații de risc au ajuns la aceleași probleme sursă: resimt lipsa de dragoste din partea părinților (reală sau nu), absența părinților plecați la muncă în străinătate (mai mult de trei luni înseamnă foarte mult pentru un copil), violență domestică, abuz sexual, bullying – hărțuire.

Unele prezentări și discuții pe care le-am ținut sunt menite să-i ajute să depășească problemele cu care se confruntă și să construiască binele în viața lor. La un moment dat am ajuns să mă întreb: „Oare cum ar fi dacă copiii ar fi sprijiniți să vorbească despre traumele lor și să primească dragoste și sprijin înainte să ajungă adolescenți cu comportamente de risc?” Așa că am început să mă documentez pe această temă.

În copilărie și adolescență am întâlnit copii, tineri, adulți afectați de traume și sunt familiară cu procesele care se întâmplă în interiorul unei persoane afectate de traumă, dar am simțit nevoia să aflu și ce zic statisticile, ce zic studiile științifice și mai ales ce conexiuni există între traume, comportamente de risc, relația cu părinții, relațiile dintre părinți, relațiile cu alți adulți, relațiile cu instituțiile sociale etc.

M-a motivat să scriu acest text și pe cele care vor urma o întâlnire pe care am avut-o sâmbătă seară cu o familie excepțională, care se ocupă cu multă dragoste de 9 copii: 3 copii biologici și 6 copii din sistemul de protecție a copilului pe care îi au în grijă.

M-a impresionat dragostea lor pentru cei 6 copii pentru care sunt îngrijitori: răbdarea, comunicarea și dăruirea pe care o investesc în relațiile cu ei. Copiii sunt foarte simpatici și deschiși. Am povestit o seară întreagă, ne-am îmbrățișat, ne-am bucurat, dar viețile lor ascund o situație tragică: tatăl lor biologic e alcoolic, iar mama biologică s-a sinucis după ani și ani de abuzuri. Copiii au descoperit-o pe mama lor spânzurată și s-au strâns plângând în jurul ei, încercând cu disperare să o readucă la viață. Iar una dintre fete a fost abuzată sexual de bunicul ei.

Preocuparea familiei care îi are în grijă? „Cum să facem să-i ajutăm pe acești copii să se deschidă, să-și exprime durerile, suferințele, să le depășească și să dezvolte comportamente sănătoase?”

Copiii fac terapie, dar această familie simte că e nevoie de mai mult. Pe mine m-a emoționat faptul că acești îngrijitori au atâta dragoste și răbdare cu copiii afectați de abuz. M-am bucurat și m-am gândit: „Ce bine ar fi dacă și alți copii aflați în situații similare ar avea părinți sau adulți în jurul lor care să-i sprijine în același fel”.

De dragul copiilor afectați de traumă, în care se ascunde un potențial uriaș, care așteaptă să fie cultivat cu dragoste și răbdare, dar și din solidaritate cu adulții preocupați de binele acestor copii, haideți să pornim împreună pe drumul înțelegerii acestei problematici.

O dată pe săptămână voi publica câte un articol care să ne ajute să înțelegem cum stau lucrurile și ce putem face.

Astăzi, ca introducere, postez câteva statistici importante și ce spun trei psihologi despre cum afectează problemele dintre părinți și copii dezvoltarea copilului.

Statistici despre numărul copiilor aflați în situații de risc din cauza situației părinților:

  • peste 250.000 de copii au părinții plecați la muncă în străinătate1;
  • aprox. 70.000 de copii abandonați sunt în sistemul de protecție a copilului;
  • 24% dintre femeile din România spun că au fost supuse la violenţă fizică sau sexuală înainte de vârsta de 15 ani, de către un adult2;
  • 1,7 milioane de copii din România trăiesc oficial în situații de risc de sărăcie sau excluziune socială3.
  • între 20.000 şi 30.000 de copii sunt implicaţi anual în procese de divorţ4.

În România trăiesc 4.443.588 copii cu vârste între 0 și 19 ani. Raportat la acest număr, procentul copiilor aflați în situații de risc este destul de mare.

Copiii și adolescenții aflați în situații de risc au nevoie de adulți echilibrați, disponibili emoțional, dedicați și dornici să-i sprijine pe o perioadă lungă de timp. Au nevoie de dragostea unei familii, de modele pozitive, de sprijin și de încurajarea că se poate să aleagă binele în viața lor.

Dacă credeți că „statul”, instituțiile, ong-urile, educația sexuală sau alt element din categoria panaceelor universale pentru educația românească trebuie să rezolve problema traumei, am o veste diferită de aceste așteptări, mai exact contrară: un atașament stabil, pe termen lung, care să le dea încredere se poate forma NUMAI cu un adult responsabil sau cu o familie care este dispusă să ofere timp de mai mulți ani dragoste și sprijin.

*

„Copiii conțin în interiorul psihicului lor ambii părinți. Sunt o parte mama și o parte tata. Dacă mama și tata nu se înțeleg, apare o scindare interioară și copilul nu trăiește într-o unitate. Unitatea aceasta este dată de o comunicare bună cu ambii părinți, dar și de prezența ambilor părinți în viața lui”5. – Psiholog Andreea Olteanu

**

„Copiii care se simt iubiţi şi faţă de care părinţii manifestă grijă şi atenţie îşi formează o imagine despre lume ca un loc sigur şi au mai multă iniţiativă în a explora spaţiul din jur (prin urmare îşi vor dezvolta mai repede abilităţile cognitive, motrice, socio-emoţionale).

În condiţiile în care părinţii manifestă lipsă de sensibilitate faţă de nevoile emoţionale ale copiilor, oferă un răspuns inconsecvent (sunt uneori extrem de atenţi şi iubitori, pentru ca altă dată să devină reci şi impasibili) conduc la instalarea unei relaţii bazate pe nesiguranţă, impredictibile pentru copil, care va deveni mai atent şi îşi va consuma resursele pentru a face faţă disconfortului propriu şi controlului mediului, în defavoarea explorării şi cunoaşterii. Modul în care copilul este ataşat de persoanele importante pentru el se va regăsi în interacţiunile cu ceilalţi şi va determina uşurinţa cu care copilul stabileşte relaţii cu cei din jur şi explorează mediul.” – Ştefana Dobre, psiholog clinician, psihoterapeut cognitiv-comportamental6

***

„Cu certitudine, putem afirma că dezvoltarea psihologică şi socială a viitorului adult depinde în mod semnificativ de relaţia pe care copilul o are cu ambii părinţi, dar şi de relaţia armonioasă dintre părinţi. În funcţie de vârsta şi caracteristicile individuale ale copilului, absenţa unui părinte sau conflictul intens mama-tată, poate influenţa semnificativ modul în care copilul îşi formează propria personalitate (stil de ataşament, imagine de sine, etc.) şi relaţia cu mediul extern familiei (social, educaţional, profesional) (…).

Implicarea tatălui în creşterea şi educarea copilului reprezintă un factor cheie al unei maturizări afective şi psiho-sociale. Copiii care au crescut în relaţie cu tatăl, într-un mediu familial armonios, înregistrează competenţe cognitive şi sociale (capacitate de rezolvare a problemelor, încredere, autocontrol, empatie) mai ridicate, în comparaţie cu copiii care au crescut în absenţa relaţiei cu tatăl.” – Psihologul Ionuţ Ghiugan pentru Adevărul.

1https://www.presidency.ro/files/userfiles/Raportul_Grupului_de_lucru_Interinstituional_dedicat_situaiei_copiilor_cu_prini_plecai_la_munc_in_strintate.pdf

2http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-content/uploads/2018/11/Analiza-de-situatie-Violenta-2018.pdf

3https://inaco.ro/ziua-copilului-in-romania-statistici-despre-care-nu-putem-spune-ca-nu-stim-ca-exista/

4https://www.libertatea.ro/stiri/copiii-ai-caror-parinti-divorteaza-vor-avea-dreptul-la-asistenta-psihologica-2421753

5https://www.youtube.com/watch?v=LIwmC8V7sWw&t=187s

6http://www.parintibuni.ro/index.php/0-nou-nascuti-3-ani/atasamentul-factor-de-protectie-sau-risc-pentru-sanatatea-emotionala.html


Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button