pornografiesexualitate

Agățat și încătușat: consecințele neurologice ale sadomasochismului

incatusat
foto: www.freedigitalphotos.net

de Aaron Kheriaty, MercatorNet.com

Cu cincisprezece ani în urmă, într-o lucrare intitulată „Cum ne cuplăm. Viața la finele Mileniului Doi”, romancierul Tom Wolfe întreba: oare ce vor crede despre noi generațiile viitoare, când vor vedea epoca noastră ciudată?

El a observat că, în anul 2000, ritualul de întâlnire romantică în care un băiat invita o fată seara și o ducea la un restaurant era deja mort. Folosind metafore din baseball pentru a descrie acest fel de evenimente, Wofle scrie: „În anul 2000, în epoca cuplatului anonim, „prima bază” înseamnă sărut franțuzesc (numit acum „hochei cu amigdalele”), pipăitul, contactul fizic; „a doua bază” înseamnă sex oral; „a treia bază” înseamnă să mergi până la capăt; iar „plăcuța de la casă” înseamnă… să-și afle reciproc numele de familie. La această etapă se ajungea însă mai rar.

Acest fragment sintetizează perfect momentele sexuale semi-anonime, reci emoțional și fără implicare atât de des întâlnite în campusurile studențești de azi.

Un alt semn aparte al epocii actuale este enorma popularitate a filmului Fifty Shades of Grey, din care s-au vândut peste 100 de milioane de copii și care deține recordul actual în Marea Britanie la vânzarea rapidă de carte. Povestea din film este a unei tinere ingenui care este inițiată pas cu pas de către un bărbat bogat și puternic în BDSM, ea jucând rolul supusei. Beneficiind de un marketing agresiv și lansat de Valentine’s Day, filmul a avut încasări de peste 94 milioane de dolari în primul week-end.

Observațiile lui Wolfe sugerează că momentele sexuale impersonale alcătuiesc o trăsătură definitorie a epocii noastre. La fel ca și enormul interes acordat acestui film, o altă trăsătură ar putea fi interesul în BDSM. Ce putem înțelege de aici? Sunt oare motive de îngrijorare?

Fifty Shades: un model al abuzului

Aici nu-mi propun să examinez calitățile artistice ale filmului Fifty Shades (sau lipsa acestora). Voi examina însă fenomenul BDSM din perspectiva unui psihiatru.

În 2013, sociologul Amy Bonomi de la Michigan State University a publicat un studiu interesant intitulat „Porcărie dublă: abuz și deteriorare de identitate în Fifty Shades of Grey”. În acesta studiu, relațiile descrise în operă au fost evaluate în privința „violenței între parteneri”, utilizând standarde larg acceptate de CDC pentru abuzul emoțional și violența sexuală.

Rezultatul studiului a fost că aproape toate interacțiunile între protagoniștii cărții, Christian și Anastasia, sunt abuzuri emoționale. Relația acestora are trăsături specifice precum urmărire extremă, intimidare, izolare. De fapt, violența sexuală permanentă din carte îndeplinește condițiile CDC pentru abuz sexual – incluzând folosirea alcoolului pentru a o determina pe Ana să accepte contactul sexual. Cercetătorii au identificat la Ana simptomele clasice ale femeii abuzate, incluzând senzația permanentă de teamă, stiluri de apărare stresante și sens alterat al identității personale.

Într-un al doilea studiu publicat în 2004 de același autor au fost intervievate 650 de femei cu vârste între 18 și 24 de ani; studiul a relevat faptul că femeile care citiseră cartea aveau șanse mai mari să prezinte tulburări de alimentație și să aibă un partener abuziv decât cele care nu o citiseră. Femeile care citiseră toată trilogia prezentau un risc crescut de consum exagerat de alcool și de a avea parteneri sexuali multipli – riscuri cunoscute a fi asociate cu o relație abuzivă.

Studiul are și limitări: nu precizează dacă subiecții au avut tulburări de sănătate înainte sau după citirea cărții, deci nu se poate spune dacă aceasta a contribuit sau nu. Este foarte posibil ca unele persoane să fie atrase de carte tocmai din cauza problemelor pre-existente. Dar Bonomi susține că rezultatele sunt tulburătoare în ambele variante: dacă problemele existau deja, lectura cărții le poate potența și agrava. Dacă ele au apărut după citire, cartea există posibilitatea ca însăși cartea să fi contribuit la apariția acestora.

Problema consimțământului

Susținătorii practicilor BDSM, precum cei care apără scena din campus, își sprijină poziția pe un singur element. Nu e vorba de dragoste. Nu e vorba de fidelitate. Nu e vorba de dedicare. Nu e vorba nici măcar de plăcere.

Este vorba despre consimțământ.

Acest unic lucru este văzut drept cel mai important și decisiv. Pe modelul contractului social, atâta vreme cât ambii parteneri consimt, totul e în regulă. Consimțământul înseamnă că nimeni nu are de suferit. În carte, deși Ana este ambivalentă și nu foarte convinsă – are nevoie de ceva timp pentru a accepta aranjamentele BDSM – până la urmă își dă consimțământul pentru rolul masochistic / supus. Așadar, toate bune și frumoase. Corect?

Greșit.

Unu, de multe ori oamenii se declară de acord cu lucruri care le sunt inconfortabile; fac asta din multe motive și sub diverse presiuni sociale. Acest lucru se vede în lipsa de convingere a Anei în a „semna” contractul cu Christian. Doi, de multe ori oamenii sunt de acord cu lucruri care până la urmă le fac rău. Pentru ca un consimțământ să fie autentic, e nevoie ca el să fie unul informat. Oamenii trebuie să înțeleagă riscurile la care se supun. E ABC-ul eticii medicale și se aplică și aici.

Îmi amintesc de cazul unui pacient de-al meu, un tânăr, unul dintre cei mai inteligenți oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Avea o relație stabilă cu o tânăra la fel de strălucitoare, dar cu tulburări. Dorința ei era ca el să o lovească în timpul partidelor sexuale. Tânărul și-a dat acordul… cumva. Adică, a spus da și a lovit-o, dar nu i-a plăcut niciodată. Îl făcea să nu se simtă bine și, până la urmă, acest sentiment inconfortabil a început să apară și în alte situații. După cum v-ați aștepta, relația nu a mai durat mult.

Ruptura dintre minte și corp

De multe ori există fantezia asta, că sexul poate însemna ce dorim noi să însemne. Dar asta presupune un soi nerealist și ciudat de ruptură între minte și corp, un fel de dualism. Există credința greșită că mintea, voința, ar deține controlul complet. Trupul e doar un instrument, un soi de accesoriu separat. Deci, dacă mintea decide că sexul nu înseamnă nimic, corpul trebuie să se supună. Dacă mintea decide că dorește ca sexul să fie violent și dominator azi, dar tandru și cald mâine, trupul o urmează.

Dar mintea și corpul nu funcționează așa. Ruptura asta nu există. Mai mult, știința, medicina și psihologia demonstrează că între cele două există o legătură profundă. Iar corpul – nu doar mintea – este implicat până peste cap în sex. Corpul are propriile legi, propria logică; are propria înțelepciune și operează după propriile reguli. Corpul uman se supune legilor biologice, neurologice și psihologice. Iar când încerci să le încalci, corpul reacționează.

Christian Grey este convins că voința deține controlul. El insistă pentru sex fără romantism sau atașament emoțional – sex agresiv, dominator, în care să controleze. Chiar crede că o astfel de înțelegere poate fi trecută într-un contract cu clauză de secretizare, semnat de ambele părți. Contract scris! Consimțământ, vedeți?

Această abordare se bazează pe convingerea că semnificația sexului poate fi modificată ca și cum am avea la dispoziție un comutator. Pot experimenta un pic de sex agresiv, sau sex cu violențe, sau sex cu dominare, sau sex cu supușenie sau sex cu umilințe. Apoi, dacă găsesc o relație pe care mi-o doresc plină de tandrețe sau compasiune sau dragoste sau fidelitate sau respect reciproc – atunci pot pur și simplu să rotesc un comutator în creier și brusc semnificația sexului e cu totul alta.

Dar mintea și corpul nu funcționează așa. Neuroplasticitatea creierului înseamnă că acesta continuă să se modifice – să ia noi forme – pe tot parcursul vieții, ca răspuns la comportamente, relații și experiențe. Creierul, indubitabil, influențează comportamentul. Dar și reversul e la fel de adevărat: ce facem ne influențează creierul. Așadar, alegerile noastre au consecințe neurologice: ele se transformă în circuite neuronale stabile re-cablează creierul în moduri care își pun amprenta profund pe ceea ce suntem și cum funcționăm.

Încătușat: cum fuzionează rețelele neurale

Un exemplu relevant sunt dependențele. În dependențe omul se obișnuiește cu ceva – să spunem, cu un drog – și, prin repetare, creierul construiește căi neurale stabile pentru noile lucruri. Cu cât încărcătura emoțională e mai mare, cu atât e nevoie de mai puține repetări pentru această cablare. Acesta este motivul pentru care senzațiile puternice date de un drog pot deveni foarte rapid dependențe și creierul se modifică în consecință.

Cu aceste lucruri în minte, să privim experiențele sexuale, care sunt de asemenea puternic încărcate emoțional. Comportamentele sexuale tind să fie cablate ușor în creier; simpla experimentare sau doar încercările pot avea efecte fizice vizibile. Ștergerea acestor căi neurale nou-formate este mult mai dificilă și lungă decât crearea lor. Apariția dependenței este simplă; lupta pentru eliberare este dificilă.

În cartea „Creierul care se schimbă pe sine” psihiatrul Norman Doidge face un rezumat al aspectelor neurobiologice ale dezvoltării sexuale. El scrie „Libidoul uman nu este o nevoie biologică obiectivă, ci poate fi ciudat de mofturos, ușor de alterat de psihologia și istoria sexuală a fiecăruia” și trage concluzia că „preferințele sexuale sunt clar influențate de cultură și experiență și deseori mai degrabă au caracteristici dobândite decât înnăscute”.

Cât privește practicile BDSM, povestea creierului devine și mai complicată. Aici, nu doar că se formează căi neurale noi în zonele responsabile de interesul și excitația sexuală. În BDSM, creierul fuzionează căi neurale distincte, care sunt construite să funcționeze separat.

Excitație sexuală, agresivitate și frică

Oamenii dispun de rețele neurale legate de comportamente sexuale, iar acestea sunt modificate în moduri subtile de către experiențele sexuale acumulate. Avem rețele separate pentru furie și agresiune, mai solide la persoanele cu comportamente dese violente sau dominatoare. Avem rețele separate pentru frică și anxietate, modificate și consolidate de experiențe care au provocat teamă sau griji.

Dacă ne gândim la aceste trei experiențe emoționale – excitația sexuală, agresiunea și frica – vedem că de obicei sunt separate, chiar dacă în materie de răspuns fiziologic unele lucruri se regăsesc la toate trei. De exemplu, respirația se intensifică, ritmul inimii crește, ca și tensiunea arterială, pentru că în toate aceste ocazii se activează sistemul nervos simpatic. Și totuși, pentru indivizii sănătoși, excitația sexuală, agresiunea și frica rămân distincte emoțional, cognitiv și fizic. Acesta este, cred eu, un lucru sănătos.

Așadar, aceste rețele neurale și aceste experiențe rămân în mod normal separate – în afara cazului în care experiențele noastre le topesc într-una singură. Când se întâmplă, creierul se zăpăcește. Exact acest fenomen apare la persoanele care experimentează sadomasochismul. Rețele neurale inițial separate se amalgamează după principiul lui Hebbs: neuronii care se activează împreună se conectează. Odată ce acest lucru e definitiv, agresiunea începe să producă excitație sexuală. Sau frica și anxietatea încep să producă excitație sexuală. Întărirea acestui amalgam aduce oamenii la psihiatru, cu probleme clinice. Pacienții se plâng, de exemplu, că nu se mai pot excita decât dacă devin agresivi sau violenți. Sau că se excită involuntar când li se face frică. Odată ce rețelele neurale fuzionează, la nivel de creier persoanele respective sunt literalmente încătușate.

Ca și în cazul dependenței de droguri, pacienții se plâng de dezvoltarea a ceea ce se numește toleranță. În dependențe, toleranța înseamnă că dependentul are nevoie de doze din ce în ce mai mari. În cazul comportamentelor sexuale, toleranța înseamnă că persoana în cauză simte nevoia să facă lucruri din ce în ce mai puternice pentru a se excita sau a avea orgasm. Comportamentele agresive, dominatoare sau care produc durere trebuie să crească în intensitate pentru a „funcționa”. Frecvent, persoanele care se angajează în BDSM simt nevoia să crească intensitatea pentru a-și îndeplini nevoile. Ca și în cazul drogurilor, ce începe ca simplu experiment poate sfârși în sclavie.

Înainte de a lua decizii legate de comportamentele sexuale, e nevoie să punem câteva întrebări despre ce dorim să facem din creierul și corpul nostru – ce fel de rețele și trasee neurale vrem să întărim? Dorim să amestecăm sexul cu dragostea? Sexul cu siguranța? Sexul cu atașamentul și fidelitatea? Sexul cu încrederea? Sexul cu altruismul? Sau dorim să amestecăm în creier experiențele noastre de sex cu violența? Cu dominarea? Cu supușenia? Cu controlul? Noi ne formăm creierul prin alegerile noastre. Și creăm rutine automate prin repetarea acestor alegeri. Dar alegerea căii pe care purcedem inițial ne aparține în întregime.

Atracția practicilor BDSM

De ce atrage BDSM? Unele persoane sunt atrase de aceste practici din cauza unor scenarii emoționale adânc îngropate, deseori având la bază traume sau nesiguranțe din copilărie. Un psihiatru din Los Angeles care studiază practicile BDSM a identificat faptul că între practicanții de BDSM se află un număr disproporționat de mare de persoane cu istorii de boli severe în copilărie, deseori asociate cu tratamente dureroase. In copilăria târzie sau în adolescență, aceștia recurgeau adesea la fantasme sexuale sau masturbare pentru a se elibera de suferința și anxietatea generate de problemele medicale. Așadar, amestecul între sex și durere a apărut devreme în viață și îi predispune la repetarea modelului comportamental.

Dar nu toți au o istorie de abuz și probleme de atașament, sau trecut medical complex. O persoană poate lua mai multe drumuri către lumea sadomasochismului, la fel cum sunt multe căi spre droguri sau alcool. Uneori începutul este marcat de experimente cu jumătate de gură, sub presiunea unui partener. Aceste interese se pot dezvolta mai târziu în viață, experimentând și mergând pas cu pas.

Este o ironie plină de tragism că, într-o epocă în care recunoaștem epidemia de violuri în campusuri – și avem dezbateri naționale despre cel mai bun mod de a rezolva problema – ne repezim să adoptăm o carte și un film care leagă sexul de agresiune și portretizează dominanța masculină drept atrăgătoare și excitantă. Dar în campusuri atitudinea de bază este: orice e permis dacă există consimțământ. Aceasta este – sugerez eu – o apărare subțire, insuficientă împotriva coerciției și abuzului sexual. Așa ceva nu poate asigura un climat sexual sănătos între studenți.
Oamenii merită informații corecte pentru a putea lua decizii informate în privința alegerilor sexuale. Înțelegerea științei sexului și a creierului poate ne va da motiv să ne gândim de două ori înainte de a ne lăsa agățați sau încătușați.

********************************************************************************************************

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viață din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieți pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie și de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteți afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.


Invităm cititorii să își exprime opiniile pe subiectele de actualitate scriindu-ne la adresa stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *