Adrian Papahagi: Studiile de gen sunt impuse ca grilă unică de interpretare, nu ca subiect dezbătut obiectiv, precum istoria nazismului

de Adrian Papahagi, Facebook

Problema e aceasta: când eu predau engleza veche, paleografia sau codicologia, fac știință în modul cel mai obiectiv cu putință. La fel, când analizez un text sub aspect lingvistic, estetic, generic, sau în perspectiva istoriei literare. Oricare ar fi preferințele mele politice/doctrinare, ele nu transpar în cursuri, și în niciun caz nu sunt impuse studenților ca grilă de lectură unică la acea materie.

Când cineva predă studii de gen, oferă studenților o ideologie. Ea nu este predată la studii politice, într-un curs obiectiv, ca nazismul sau comunismul (unde profesorul nu este propagandistul nazismului sau comunismului), ci este propusă ca grilă de lectură unică, așa cum sub comunism era impusă istoriei, literaturii sau filologiei grila de lectură marxistă.

Această grilă de lectură nu este științifică, deci neutră, ci partizană, deci neștiințifică. În logica ei, unele aspecte sunt înfierate ca „reacționare”, „patriarhale” etc., iar altele sunt lăudate ca „subversive”, „revoluționare”, „progresiste”.

Ea nu are ce căuta în universități fiindcă e neștiințifică și partizană ideologic. Universitățile resping propaganda politică, dar permit unui curent ideologic (neo-marxist) să se propage necritic și să fie propus studenților pe post de știință obiectivă.

Nu e totuna să citești un întreg canon literar printr-o grilă ideologică, „progresistă”, stângistă și revoluționară, sau să prezinți critic și contrastiv, într-un curs, perspectiva genderistă.

Sunt, evident, partizanul dezbaterii de idei în universități — acela e rostul lor. Mă deranjează însă impunerea necritică a unei ideologii pe post de ortodoxie.

De fapt, studiile de gen nu sunt dezbatere liberă de idei, ci îndoctrinare stângistă (mai mult sau mai puțin radicală). Ele nu (in)formează tinerii, ci îi formatează ideologic.

Mai multe opinii de Adrian Papahagi aici