familie

Acad. Ioan-Aurel Pop: „A contrapune alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală”

Președintele Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop, a acordat ziarului Evenimentul Zilei un interviu despre noile ideologii care redefinesc familia și și-a exprimat opinia personală în legătură cu Strategia națională de educație parentală retrasă de curând de pe site-ul Ministerului Educației Naționale la presiunea opiniei publice.

Președintele Academiei a precizat că instituția pe care o conduce va publica în curând propria opinie expertă în ceea ce privește un demers de educare al părinților din România.

Redăm mai jos ample extrase din interviu.


„De la început, ca unul care a predat patru ani în învățământul preuniversitar (liceal), pot să vă spun din experiență că intenția și practica Ministerului Educației de a introduce mereu noi discipline (materii) școlare este nerealistă și chiar păguboasă. De ce? Numărul de ore pe săptămână pentru un elev este limitat, iar științele educației ne aduc destule argumente în acest sens. Introducerea de noi „materii” înseamnă dislocarea disciplinelor tradiționale și verificate în întreaga Epocă Modernă. Cu alte cuvinte, ca să introducem Educație bancară sau economică, Educație pentru protecția mediului, Educație pentru sănătate, Educație managerială, Educație pentru siguranța circulației publice, Șah, Educație sexuală (sunt numai câteva dintre propunerile făcute de felurite instanțe – persoane, ONG-uri, instituții ale statului etc.), înseamnă să reducem sau să scoatem din planurile de învățământ ore de Istorie, Geografie, Limba și literatura română, limbi străine, Biologie și altele.

Or, nu se poate ca, sub pretextul pregătirii elevilor pentru viață, să se renunțe la disciplinele care formează viitoarele personalități, care făuresc cultura generală, care structurează identitatea personală și de grup. Toate aceste propuneri de noi „materii” pleacă de la o înțelegere greșită a rostului școlii. Asemenea propuneri nu reprezintă, de fapt, materii, ci teme și conținuturi care pot fi abordate, cu tact și competență, în cadrul disciplinelor existente.

Întotdeauna, începând cu a doua jumătate a secolului trecut, s-au abordat în școlile noastre, mai bine sau mai rău, subiecte ca protecția mediului, circulația publică, paza contra incendiilor, igienă și chiar sexualitate. Eu însumi, începând cu clasa a VIII-a, am învățat la materii precum Dirigenție, Anatomia și fiziologia omului, Geografie, Zoologie, Filozofie, Istorie, Chimie, Fizică, Științe sociale etc. diferite noțiuni foarte necesare legate de subiectele enumerate mai sus.

Profesorii de biologie, mai ales în clasele de liceu, aveau datoria să facă educație sexuală, chemând chiar specialiști în domeniu la unele dintre lecțiile lor. Că acest lucru nu se făcea constant și bine, că unii ocoleau – din falsă pudoare ori din alte motive – astfel de subiecte este adevărat, dar acestea nu sunt argumente pentru a disloca o întreagă structură de învățământ.

Natural, din timp în timp, și materiile trebuie primenite și chiar înlocuite cu altele, mai adecvate vieții trepidante pe care o trăim, dar acest fapt trebuie să se petreacă la nivelul duratei lungi, o dată sau de două ori într-o generație (socotită cam la 25-30 de ani). Noi, însă, vrem să schimbăm mereu, frenetic, dar nu benefic, dezorientând întreaga școală românească. Pe de altă parte, procedura păcătoasă de introducere de noi materii înseamnă ca acestea, alături de multe dintre disciplinele vechi, să se facă în câte o oră pe săptămână, ceea ce este complet nepedagogic și periculos. Cum să poți da, ca profesor, cel puțin câte două note obiective pe semestru, la fiecare materie, ca să închei media? Evident, nu poți și atunci intervine formalismul, incorectitudinea și chiar frauda.

„Chestiunea „diversității” este o altă problemă recurentă azi, mereu repetată și care ține, pe de o parte de mentalitatea lumii contemporane (mult schimbate față de societățile trecute), iar pe de alta de globalizare, de anumite tendințe din societățile dezvoltate și prospere. Și noi, românii, trăim în această lume în continuă mișcare (nici măcar satul nostru, în care s-ar fi născut veșnicia – cum frumos și metaforic spune Lucian Blaga – nu mai este cel de odinioară) și, așa cum putem, ne adaptăm ei. După anii 2000, ne-am integrat în astfel de organizații, uniuni etc., care promovează alte idei decât cele tradiționale”, apreciază Ioan-Aurel Pop.

„Diversitatea” face parte din realitate, iar realitatea nu trebuie ignorată niciodată, dar a contrapune – cu insistență și chiar cu vehemență uneori – alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală. Eu nici nu aș vorbi despre «familia tradițională», ci despre unicul tip de familie validat de istorie, prin care s-a asigurat perpetuarea umanității până azi. Nu știu ce va fi în viitor, fiindcă nu am darul premoniției și nici nu cunosc ce ne vor aduce știința, descoperirile în biologie, chimie, anatomie etc., dar am idee ce este prezentul. Iar în prezent, românii, ca și alte popoare, au în mințile și sufletele lor valori verificate, legate de bunul simț și de experiența de viață ale moșilor și strămoșilor lor”. Imediat, concluzia limpede: „Alții sunt liberi să trăiască așa cum doresc, dar a obliga societatea românească „să se revoluționeze” la comandă și în timp foarte scurt este complet greșit. Ceea ce v-am spus reprezintă opinia mea personală. Academia Română va veni în curând cu propria poziție oficială în legătură cu „educația pentru diversitate”.

Opinia publică românească și chiar societatea românească, în majoritatea sa covârșitoare, nu pot accepta asemenea proceduri. La noi, copiii sunt concepuți de mamă (de sex feminin) și de tată (de sex masculin), născuți de mamă și crescuți de ambii părinți. Aceasta este rânduiala dintotdeauna și, chiar dacă această ordine a lucrurilor a avut și are și excepții, excepțiile acestea nu sunt și nu au fost împinse niciodată până la absurd.

Părinții biologici sunt întotdeauna de preferat pentru creșterea și educarea copiilor; dacă acest lucru nu se poate, atunci copiii rămân în grija numai a unuia dintre părinții biologici; dacă, din varii motive, părinții biologici nu-și pot crește copiii, atunci ei sunt încredințați statului (care-i repartizează în instituții speciale sau îi dă spre adopție unor cupluri legale, formate din femeie și bărbat etc.). Aproape întotdeauna, părinții biologici sau un părinte biologic pot crește și educa mai bine propriii copii decât statul sau părinții adoptivi. Dar a încredința copilul unor cupluri de homosexuali este de neconceput, din mai multe motive.

nu se știe azi, cu siguranță, care sunt mecanismele nașterii homosexualității. Iar dacă aceasta are și o latură de dobândire datorită mediului ambiant educațional, atunci noi, oamenii, nu avem căderea morală și nici permisiunea legală – în virtutea principiilor juridice valabile în România – să orientăm sexualitatea naturală a copiilor spre una preconcepută. Măsura luată în Anglia, cu acei copii ai românului în cauză, este una contra naturii, a moralei creștine și a legilor din România. Iar dacă acest român lovit de soartă este cetățean român sau și cetățean român, atunci statul român are obligația de a-i apăra drepturile în acord cu sistemul juridic de la noi.

Academia Română despre Strategia de educație parentală: În anul Centenar, renunțarea la tradiții ar însemna un act de trădare națională

Acad. Ioan-Aurel Pop: „A contrapune alte tipuri de familii familiei tradiționale este o eroare fatală”

Strategia ideologizată de educație parentală: „Academia Română se opune acestei inițiative”

Ministerul NU își asumă strategia de educație parentală. A fost creată de UNICEF și trei organizații românești

 



Trimite comentarii prin formularul din subsolul paginii. Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.

Taguri

Articole relaționate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *