homosexualitate

„​Îmi iubeam soția și copilul” / Mărturii ale unor foști homosexuali și lesbiene (8)

Mărturia lui  David

Mi-am dorit să fiu un bărbat adevărat, viril, dar eram sigur că acest lucru este imposibil. Nu arătam ca un bărbat, nu mă simțeam ca un bărbat și nu mă comportam ca un bărbat. Mai mult, nu mă simțeam bine între bărbați. Îmi era frică de bărbați. Eram suspicios pe bărbați. Și nu mă puteam abține să nu mă uit la bărbați!

Pe de altă parte, îmi placeau fetele și chiar mă excitaseră în câteva ocazii. Dar dacă arătau bine mă simțeam slab și insuficient de bun. Iar dacă nu erau atractive, îmi plăcea prietenia lor, dar desconsideram interesul lor romantic pentru mine. Toate acestea erau o enigmă pentru mine. Îmi puneam întrebări, știind că ceva era în neregulă.

În primăvara lui 1984, am rezolvat acest conflict. Mi-am mărturisit în sfârșit mie însumi că atracția mea față de alți bărbați era de natură sexuală – lucru pe care îl negasem ani de-a rândul. Aveam 22 de ani. Solemn și hotarât, mi-am zis că dacă mi-aș da voie aș putea fi homosexual.

Dar am ramas fizic, deși nu și mental, credincios căsătoriei mele. Prima mea linie de apărare împotriva comportamentului homosexual era frica și ignoranța. (Imaginați-vă aceste două caracteristici ca pe o binecuvântare!) Nu știam cum să găsesc un partener homosexual, iar pe de altă parte îmi era frică să aflu unul. A doua mea linie de apărare era probabil mult mai importantă. Valorile și credințele mele erau în totală contradicție cu homosexualitatea. Credeam în Dumnezeu. Credeam în sfințenia căsătoriei. Îmi iubeam soția și copilul. Cum putea să se potrivească homosexualitatea cu toate acestea?

Chiar și așa, eram destul de  aproape de margine când l-am întâlnit pe Dan Grey, un asistent social care se specializase în lucrul cu barbați homosexuali. Dan avea un aspect masculin dar și blând, ceea ce însemna că era atractiv, dar nu înfricoșător. Puteam suporta să fiu deschis cu el. În câteva săptămâni, întreaga mea viziune despre mine însumi s-a schimbat complet.

Am lucrat împreună timp de doi ani, concentrându-ne pe capacitatea mea de a construi relații cu alți bărbați, de a trece peste rușinea față de corpul meu și a dezvolta o identitate puternic masculină. Primele mele prietenii le-am legat cu alți bărbați pe care i-am întâlnit la „Evergreen”, un grup de sprijin pentru bărbații care voiau să-și rezolve sentimentele homosexuale într-un mod care sa fie compatibil cu credința lor religioasă. M-am împrietenit și cu bărbați de la serviciu. Vreo câțiva ingineri. Și, spre marea mea uimire, erau toleranți, chiar agreabili. Și mă plăceau. „Marea diferență” din viața mea, între mine și ceilalți bărbați, a început să dispară.

M-am apucat de cele trei sporturi esențiale ale americanilor: baschet, baseball și fotbal. Nu le practicasem în timpul adolescenței. Am început să ridic greutăți cu cea mai mare seriozitate. Și am vorbit aproape neîncetat cu prietenii mei de la Evergreen despre viețile, sentimentele și relațiile noastre. Am vorbit cu soția mea destul de sincer despre ceea ce făceam, gândeam și simțeam. Am început să mă schimb.

Totuși, ștergerea distanței dintre mine și restul lumii masculine era doar o parte din ceea ce aveam nevoie pentru ca tranziția mea către heterosexulitatea matură sa fie completă. A trebuit, de asemenea, să îmi înfrunt frica de lucruri ca mânia, intimitatea, deschiderea către ceilalți – să-mi dau drumul de pe un deal cu un mountain bike! Nu realizasem cum frica îmi schilodise viața. La câțiva ani după ce „terapia reparatorie” se încheiase am început să fac „psihoterapie intensivă” ca să rezolv această problemă.

Când mă gândesc la tratamentul terapeutic pe care l-am făcut în acei ani, văd foarte clar că nu era vorba despre schimbarea genului preferinței mele sexuale. Era vorba despre a scăpa din robia unor probleme mai profunde – anxietate, rușine și frică. O bună parte din viața mea am fost copleșit de anxietate în prezența bărbaților puternici și inteligenți. Fusesem apăsat de o rușine intensă deoarece îmi simțeam corpul necorespunzător. De asemenea, fusesem schilodit de frica de a-mi exprima emoțiile cele mai profunde.

Munca pe care am depus-o în toți acei șapte ani m-a ajutat să fac alegeri care m-au eliberat treptat din robia acestor probleme profunde. Au urmat recompense grozave –prietenii cu alți bărbați, o sănătate mai bună și o încredere mai mare în corpul meu, libertate emoțională și putere. Și da, orientarea mea sexuală s-a schimbat. Dar astăzi, în viața mea, heterosexualitatea este ca sarea în aluatul pentru prăjituri – este un element important, dar nu principalul ingredient. Vedeți, m-am zbătut atât nu pentru a merge „drept”, ci pentru a mă elibera.

 Traducere: Iuliana Onea
Articol preluat de pe Vremuri vechi și noi

Ai un comentariu despre acest articol? Adaugă-l

mai jos în caseta „Lasă un răspuns”


Ai o opinie despre un subiect de actualitate? Scrie-ne la

stiripentruviata@gmail.com


DISCLAIMER: Stiripentruviata.ro condamnă instigarea la ură şi violenţă. Dar, după cum confirmă şi CEDO în cazul Handyside vs. UK (para 49), Stiripentruviata.ro consideră că dezbaterea onestă şi libertatea de exprimare pe subiecte de interes public – printre care se numără şi avortul sau atracţia pentru persoane de acelaşi sex – trebuie să aibă loc în mod democratic, fără a fi cenzurate de ameninţarea că vor fi interpretate ca „discurs al urii”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole relaționate

Back to top button